Sa va „ard” pe toti! Si #PSD dar si #Rezist! Daca traia Maresalul Antonescu erati „sapunati” de multa vreme… (adica spalati de jegu asta de pe creier) …toti astia de v-ati batut joc de acest POPOR!

1 iunie: Executarea lui Ion Antonescu: Mareșalul a murit cu tricolorul la piept și a strigat: Domnilor, nu m-ați omorât!

Fost conducător al statului român, titulatură ce avea avea echivalent cu rangul de prim-ministru, Ion Antonescu a fost condamnat la moarte de către un Tribunal al Poporului, imputându-i-se că „a savarsit cea mai mare crimă petrecută în istoria poporului român, alăturându-se Germaniei hitleriste la agresiunea contra popoarelor din Rusia Sovietică, care doreau o colaborare pașnică cu poporul român”, dar și crime de război împotriva populației evreiești.

Trebuie menționat că Tribunalele Poporului fuseseră instituite prin lege de către Guvernul Petru Groza, prin legea nr. 312/1945.

Conform proiectului, locul procurorului era luat de „acuzatorii publici”, numiți direct de Ministrul justiției. Judecătorii Tribunalului erau numiți pe criterii politice câte cinci din partea fiecărei formațiuni reprezentate în „guvernul de largă concentrare democratică”.

Astfel, în completele de judecată au apărut oameni care n-aveau nicio legătură cu magistratura: Vasile Niță muncitor, reprezentant al PCR, Ion Păuna – muncitor, reprezentant al PSD, Jovita Dumbravă – plugar, membru al Frontului Plugarilor, Constantin Tiulescu – muncitor din partea Confederației Generale a Muncii. În mai 1946, profesorul Constantin Lăpușneanu, din partea PNȚ, a fost înlocuit cu Teodora Iorgulescu, de profesie casnică.

Un alt acuzator șef, Dumitru Săracu, era de meserie chelner.

Legat de execuția în sine a Mareșalului, fiul preotului închisorii a mărturisit că Ion Antonescu a murit împărtășit, cel care a refuzat fiind Mihai Antonescu, colaboratorul său.

„In afara de aceasta inadvertenta legata de numele sau, o alta informatie eronata, inclusiv in filmul lui Nicolaescu, este aceea ca Maresalul Antonescu a respins impartasania. Da, este adevarat ca unul dintre Antonesti a facut acest lucru, dar nu Ion, ci Mihai, condamnat si el alaturi de Maresal. Mihai Antonescu, fiind cel mai tanar, nu a putut accepta ceea ce avea sa i se intample si poate de aceea a recurs la acel gest de fronda fata de reprezentantul bisericii. Asta e ce mi-a zis taica-meu”, spunea Mihail Totolici, fiul preotului Teodor Totolici.

Un alt detaliu interesant este acela că Mareșalul Antonescu a luat o panglică tricoloră dintr-o carte religioasă pe care o citea și a decupat mici benzi tricolore la pieptul fiecărui condamnat.

” Antonescu i-a spus: parinte pot sa iau o panglica de la carte, taica-meu avea panglici tricolore la toate cartile. Sa tai si sa pun in piept la toti. Da, domnule Maresal, i-a zis tatal meu. Atunci a trimis un soldat si a adus foarfeca si ace de gamalie si Maresalul a taiat din panglica si a pus si lui si la ceilalti trei care erau cu el. Sunt lucruri care nu se stiu”, povesteste Mihail Totolici.

Execuția lui Ion Antonescu

La orele 18.00, dupa ce comandantul grupei de executie a dat raportul procurorului Alfred V. Petrescu, acesta a cerut grefierului Gheorghe Colac sa citeasca continutul Hotararii nr. 17/1946 a Tribunalului Poporului si sa prezinte o scurta expunere a faptelor savarsite de condamnati.In momentul in care s-a incercat sa se procedeze la aplicarea art. 18 din Regulamentul nr. 12/1942 si sa se lege condamnatii la ochi si de stalpul de executie, toti au declarat ca „vor sa stea cu fata catre grupa de executie si nelegati, cu exceptia condamnatului Constantin Z. Vasiliu, care a cerut sa fie legat la ochi, cu propriul sau fular”.

„Dupa indeplinirea tuturor formalitatilor de mai sus – raporta ceva mai tarziu procurorul Petrescu – la orele 18.03, am ordonat comandantului grupei de executie executarea. Conformandu-se dispozitiunilor art. 19 din Regulamentul nr. 12/1942, comandantul grupei a comandat pregatirea armelor, ochirea si focul , care s-a executat cu arme de tip militar”. „In urma salvei – avea sa raporteze si inspectorul de politie Mihail Gavrilovici – au cazut toti la pamant. in clipa urmatoare, Ion Antonescu s-a ridicat, sprijinindu-se pe o mana si a strigat: „Domnule, nu m-ati omorat”, dupa care efort a cazut jos. Alexianu si Mihai Antonescu au ramas nemiscati, iar Constantin Vasiliu se zbatea gemand”. Dupa incetarea focului, continua procurorul Petrescu, medicul legist, Alexandru Gr. Ionescu, a constatat ca „cei executati dadeau inca semne de viata”. In acest context, comandantul grupei de executie „a executat loviturile de gratie, tragand cu revolverul in capul fiecarui condamnat”. Din raportul lui Mihail Gavrilovici mai rezulta ca „in Constantin Vasiliu s-a tras si cu arma fiindca tot se mai zbatea”. La ora 18.15, medicul legist a constatat moartea tuturor celor ce fusesera impuscati, cadavrele ramanand pe loc, sub paza unei garzi formate din gardieni publici.

Trupurile neînsuflețite au fost incinerate.