Să vină americanii!

Mike Tyson, la pupitrul Parlamentului, lângă drapelul României, jucându-se cu un ciocănel de lemn. Jubilează, se simte puternic, ciocănelul probabil îi aminteşte de instanţa SUA şi de condamnarea pentru viol.

În jurul lui, gărzi de corp, prieteni, fani şi sute de jurnalişti care au năpustit în Casa Poporului. Bineînţeles, în interesul şi de dragul poporului – Acasă, milioane de poporani îşi privesc casa şi oaspetele de onoare.

Cei trecuţi de prima tinereţe îşi amintesc cum au ridicat-o: fiecare a cărat un bec, o placă de marmură, o yală de aur. Melancolici, dar mângâiaţi de brizele mândriei. Rugăciunile lor şoptite pe ascuns în vremurile comuniste au trecut oceanul. În sfârşit, au venit americanii în casa noastră, în casa poporului!

Aşa arată un rezumat romantic al caraghioslâcului grotesc promovat ieri de întreaga suflare media. Depăşind romantismul, ce s-a întâmplat de fapt? De ce ne-a vizitat Mihai Cap de Fier? Omul a fost sincer, nu s-a complicat cu eschive şi dedublări.

Este într-un turneu prin Europa de Est pentru promovarea unei băuturi energizante. După ce bifează România, se duce la bulgari (vorbele lui).
Concret, Mike Tyson şi-a promovat băutura energizantă în Parlamentul României. Dacă nici ăsta nu e marketing de la mama lui americană…

De ce România şi Bulgaria? Pentru că doar în ţările din lumea a treia şi (poate) prin ghetourile americane, Mike încă pluteşte în aplauze peste un covor roşu. La el acasă deja a fost valorificat şi exploatat până la epuizare; i-au stors şi ultima picătură de taisonită. Nu mai are armură, se clatină prin studiouri, bolborosind ceva voci de taur scopit – uneori incoerent, întotdeauna agramat. Plânge, râde isteric sau priveşte pierdut spre roiul de blițuri.

Mike, stai liniştit, în România vei fi veşnic iubit!

Pentru că noi am fost programaţi genetic să te venerăm. Părinţii noştri au strigat “Să vină americanii!” înaintea fiecărui “amin!”

Tu vii de pe Tărâmul Făgăduinţei, cum să nu te iubim? Casă Poporului? Noi am făcut-o. Dacă îţi place, ia-o de tot!
Noi am crescut cu tine, în cultura voastră. Cu tine, cu Van Damme, cu wrestling şi McDonald’s. Astea nu sunt doar filme şi fast food. Sunt wonderland-ul unde au crescut sutele de fătuci care îţi flutură microfonul pe holurile parlamentului.

Este un bagaj genetic pe care noi, românii, îl vom căra peste generaţii. De fiecare dată când vom auzi engleza de baltă, stâlcită, vom simţi o căldură în piept şi un fior îndreptându-ne cocoaşa. Vom fi zâmbitori, servili, vom zbura cu sucurile şi cafelele peste mese, rugându-ne să ne facem plăcuţi. Nu e doar pentru bani, bacşiş. Suntem sinceri în servilismul nostru şi ţi-l purtăm bucuroşi, chit că eşti falit.

Dragă Mike, vom veni în genunchi la tine, mânjiţi pe faţă de muci şi cărbuni, te vom implora cu strachina întinsă, ca în fanteziile lui Dickens: Please, sir, I want some more!

Autor: Dani Corban / Reactii.ro