Se schimbă harta Europei. Planul diabolic pus la cale de Vladimir Putin

Vladimir Putin nu are de gând să renunțe prea curând la putere. Dimpotrivă chiar, acesta lucrează la un plan a cărui reușită i-ar putea asigura puterea pe viață.

Putin mai are 5 ani din actualul mandat de presedinte al Rusiei. Însă ţara sa este cunoscută pentru tranziţiile de putere care rareori se petrec într-o manieră lină. Astfel, planul retragerii absolute nici nu poate fi luat în calcul de liderul de la Kremlin, pentru că i-ar pune în pericol siguranţa şi chiar viaţa.

Și cum Constituţia Rusiei nu permite unui preşedinte să deţină mai mult de două mandate succesive, Putin se gândeşte deja la variante alternative de menţinere a puterii. În 2008, acesta a ales să devină numărul 2 în stat şi să îl „ungă” în funcţia de preşedinte pe aliatul său apropiat, Dmitri Medvedev. Însă Putin nu a suportat prea bine cei 4 ani în care, cel puţin oficial, a fost numărul 2 în stat, mai ales din cauza deschiderii manifestată de Medvedev cu privire la relaţiile cu SUA.

De asemenea, perspectiva de a ceda din nou puterea totală nu e privită deloc cu ochi buni de preşedintele rus, mai ales în aceste timpuri, când forţa aparatului de securitate creşte din ce în ce mai mult.

Astfel, potrivit unei analize Bloomberg, Vladimir Putin pregăteşte o mutare în care Belarus joacă un rol cheie.

Cum vrea Putin să-şi păstreze pe viaţă puterea?

În linii mari, Putin urmăreşte să-şi conserve puterea prin unirea Rusiei cu Belarusul. Mişcarea ar fi o adevărată gură de oxigen din mai multe motive. Însă înainte de a discuta despre acestea, haideţi să vedem de unde îşi trage rădăcinile această idee.

În 1997, Boris Elţîn, predecesorul lui Putin şi Aleksandr Lukaşenko, preşedintele Belarusului, au semnat un tratat privind unirea statală dintre Rusia şi Belarus. Tratatul îşi propunea naşterea unei federaţii cu două state, monedă unică, un singur drapel şi o singură stemă. De asemenea, unirea ar fi presupus o piaţă comună şi un sistem judiciar unic. Însă tratatul nu a fost niciodată implementat 100%, ci au fost păstrate mai degrabă atributele economice.

La conducerea noii entităţi rezultate se află Consiliul de Stat Suprem, care este în subordinea preşedinţilor celor două ţări, în sistem rotativ, cu excepţia cazului în care cei doi lideri supremi decid altfel.

Încă din anul 2000, acest Consilliu este condus de Lukaşenko, partea rusă neacordându-i niciodată prea mare importanţă.

Nici Belarusul nu şi-a dorit vreodată îndeplinirea completă a obiectivelor Tratatului, Lukaşenko urmărind doar interese economice precum achiziţionarea fără taxe de petrol de la ruşi, pe care mai apoi să îl poată exporta cu taxe proprii, evitând însă cu orice preţ pierderea suveranităţii impusă prin acceptarea tuturor punctelor Tratatului.

În ultima perioadă însă, definitivarea Tratatului a devenit interesantă pentru Putin. Acesta urmăreşte ca în 2024 să preia preşedinţia Consiliului de Stat Suprem şi să îi lărgească atribuţiile. Practiv, Putin va deveni pe viaţă stăpân peste Rusia, fără să fie nevoit să schimbe Constituţia, lucru de care se fereşte pentru a nu fi asociat cu liderii totalitari.

Iar Putin are la îndemână mai multe arme prin care să-l preseze pe Lukaşenko să fie de acord cu implementarea totală a Tratatului.

Reforma fiscală care are loc în momentul de faţă în Rusia generează pierderi economice majore pentru Belarus, care nu mai poate achiziţiona petrol şi gaze la aceleaşi preţuri preferenţiale ca în trecut. Numai în acest an, se estimează că pierderile se vor ridica la aproximativ 300 milioane $. Pentru acest lucru, Lukaşenko a cerut de mai multe ori despăgubiri Rusiei, ori prin reducerea preţului petrolului, ori prin compensaţii directe.

Iar această cerere nu este de neimaginat pentru ruşi, care pun însă o singură condiţie, verbalizată prin declaraţiile prim-ministrului Medvedev. Acesta susţine că cererile lui Lukaşenko pot fi luate în seamă doar dacă Tratatul din 1997 va fi implementat în totalitate.

Cererea prim-ministrului rus susţine teoria prin care Putin caută să-şi conserve puterea devenind în 2024 preşedintele Consiliului de Stat Suprem. Dacă va reuşi unirea paşnică cu Belarus, preşedintele rus va reuşi practic să jongleze între preşedinţia Consiliului de Stat Suprem şi preşedinţia Rusiei, păstrând practic pe viaţă puterea pe care a câştigat-o şi minimizând şansele de a fi „lucrat” din interior, de aparatul de securitate.