Se va termina războiul?

Din punct de vedere al declaraţiilor, proaspăt-numitul premier britanic pare a căuta o cale alternativă, dorind ieşirea din fundătura în care a fost lăsat de predecesorii săi. De altfel, nulitatea Liz Truss n-a făcut altceva decât să încerce continuarea liniei dure lăsate de Boris Johnson. S-a văzut limpede că întreaga nebunie n-a avut ca efect decât priponirea căruţei în gard, astfel încât Marea Britanie se află efectiv în pragul colapsului.

Rishi Sunak promite să „filtreze” politica faţă de conflictul din Ucraina. Cu economia realmente în scufundare, şansa sa ar fi aceea de detensionare a conflictului astfel încât hidrocarburile ruseşti să reintre în Europa la preţuri cât de cât normale şi astfel să se mai stabilizeze puseul inflaţionist generat de energie. Vom vedea în scurt timp dacă într-adevăr Sunak are un asemena plan. Şi, dacă va fi aşa, vom vedea un al doilea episod în care Anglia lasă în ofsaid SUA. Dacă vreţi să vi-l reamintesc pe primul, acesta s-a petrecut cu ocazia aderării Regatului Unit la AIIB(Banca Asiatică pentru Infrastructură, instituţie bancară internaţională având China ca iniţiator). Dacă mai ţineţi minte, până în ultima clipă aşa-zisul „Occident Colectiv” a declinat invitaţia Chinei de a participa în acţionariatul băncii. Doar că, în ultima clipă, englezii au cotit-o şi au acceptat invitaţia. Imediat după ei, precum maimuţele, s-au aliniat şi celelalte ţări, cu excepţia SUA.

De data aceasta situaţia e mult mai intensă. Nu-s doar problemele economice. Există o presiune puternică a electoratului, iar la alegerile americane din noiembrie se va vedea limpede ce va ieşi. Atât sondajele, cât mai ales, bunul simţ ne semnalează un dezastru al democraţilor americani, ceea ce va schimba radical politica referitoare la Ucraina. Astfel, liderii occidentali s-ar putea să-şi forţeze păcăliciul să accepte „pax russica”, incluzând, desigur, cedarea unor teritorii imense, urmate de demilitarizare şi calmare. E un scenariu care-ar face pe toată lumea să respire optimism.

Însă, întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem ar fi dacă într-adevăr, o pace negociată ar rezolva lucrurile. În primul şi-n primul rând Ucraina este o ţară distrusă. Acceptând condiţiile Moscovei va rămâne fără o leţcaie în buzunare. Cum se vor descurca în condiţiile în care au o ţară întoarsă în perioada pre-industrială? Va exista, desigur, un pachet occidental de ajutorare a ţării, probabil vor fi asistaţi de FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană, însă toată această alăturare nu ne sugerează decât o corupţie imensă, nicidecum vreo rezolvare a situaţiei de acolo. De asemenea, nu trebuie să uităm că în prezent avem o concentrare masiv de arme, care în final vor ajunge(dacă nu au ajuns deja) pe mâna mafiei. Rakeţii ucraineni sunt temuţi peste tot în Europa. Asta înseamnă că, pentru rotunjirea veniturilor grupurilor mafiote de-acolo, vom asista la o criminalitate în creştere în ţările din jurul Ucrainei.

Şi mai e încă ceva: ideologia banderistă va face ravagii. Aşa cum nu a fost eliminată de comunismul sovietic, nu va fi eliminată nici de democraţie. Astfel încât aceasta va rămâne o problemă majoră pentru Ucraina şi, mai ales, pentru vecinii săi.

După cum lesne puteţi înţelege, o pace făcută pe genunchi – dacă se va face! – nu va rezolva problemele, ci le va cosmetiza puţin. De rămas vor rămâne să tragă ponoasele oamenii de bună credinţă de-acolo şi vecinii Ucrainei. Iar aceasta este cea mai proastă veste.

Există soluţii? Din păcate nu! Probabil s-ar putea schimba ceva dacă Ucraina va fi împărţită în conformitate cu istoria. Dacă Polonia, Ungaria, România şi Rusia îşi vor lua toate teritoriile care le-au aparţinut, Ucraina ar rămâne o zonă minoră în jurul Kievului, de o dimensiune similară statelor baltice. Astfel, indiferent de mafiile sau ideologia de-acolo, problemele vor fi asemeni ţării: mici. Este singura modalitate de a rezolva o problemă spinoasă. Altfel, cancerul pe care-l vedem acum, va reizbucni într-o formă chiar mai gravă decât cea de-acum.

În mod cât se poate de sigur, soluţia prezentată în paragraful anterior nu va fi luată în considerare de către superficialii occidentali care, în stilul caracteristic, vor căuta să pună rapid batista pe ţambal căutând cea mai confortabilă variantă. Confortabilă pentru ei, însă de-a dreptul de coşmar pentru cei din jurul acestei – pentru multă vreme de-acum înainte – ţară-problemă a Europei.

Dan Diaconu