Sfânta manipulare de Paști, când politrucii ne învață religie și popii fac politică…

DE PAȘTI UNII AU ALES SĂ SPUNĂ LUCRURI TRĂSNITE

Pe deputatul USR Iulian Bulai eu, una, îl înțeleg… că dânsul a mai avut idei trăsnite …îmi amintesc cum a fost de părere, mai demult, că Europa nu ne păruiește destul și că ar trebui să ne care niște poșete în cap, în completarea păruielii, pentru ca dânsul să se simtă mulțumit. Cam așa :

„În momentele cele mai grele ale democraţiei româneşti, gândindu-mă la dimensiunea federală a Uniunii Europene, mă întrebam DE CE NU AM BENEFICIAT ŞI DE PÂRGHII DE INTERVENŢIE DIN PARTEA UE , CI DOAR DE MECANISME DE VERIFICARE ŞI COOPERARE.” (Iulian Bulai, specialist în diplomaţie culturală, membru al Fundaţiei CAESAR, 14 ianuarie 2016).

Așa că lui pot să-i acord circumstanțe atenuante când postează, pe 28 aprilie 2019, următorul text , pe pagina sa de FACEBOOK:

„Învierea este şi despre tentativa unui GRUP CRIMINAL ORGANIZAT de a promova un FAKE-NEWS. Mituind martorii şi promovând un mesaj fals. Se întâmplă asta şi în zilele de astăzi. La tv sau pe stradă, sau în Parlament. Fenomenul e vechi de când lumea. Iată că ÎNTÂMPLAREA (oooo!!! n.n.) de la Ierusalim de acum 2000 de ani a schimbat lumea şi oamenii, iar tentativa de fake-news a rămas doar o încercare nereuşită de cosmetizare a adevărului. Să avem speranţă aşadar. Fake-news vin şi trec. Adevărul rămâne. Interpretat de către fiecare dintre noi. Dar nicidecum nu poate fi cumpărat cu bani. Se aplică în credinţă, politică sau relaţiile interpersonale. ASTA AM ÎNȚELES EU aseară la slujba de Înviere! Hristos a înviat!”

Nu discut despre exprimarea precară și nici logica zglobie de mai sus, fracturată ici-colea, prin părțile esențiale. Asta a înțeles Iulian Bulai din slujba de Înviere, deci nu e nimic de făcut!

Că pentru dânsul și ziua de Paști e un fel de chestie „trendy”. Iată: „Paștele pe bicicletă! Hai în Moldova! (…) PS: dacă am avea și autostradă am fi «fruntea țării»…”s.a.m.d. – cu toate că, sigur, întrebarea firească în acest caz ar fi: ce ne mai trebuie, cetățeni, autostradă dacă avem bicicletă?

Când alege însă să spună lucruri trăsnite un preot, lucrurile sunt diferite. Căci nu știu cum altfel să comentez ceea ce a spus în direct la matinalul DIGI FM părintele Constantin Necula, pe 26 aprilie 2019:

„Există segmente în viață în care jertfim totul și primim foarte puțin înapoi sau suntem loviți înapoi cu nerecunoștință. Cred că cei care își asumă în Hristos suferința merg mai departe CU BUCURIE și CU DRAG. Mântuitorul nu s-ar fi plâns, de exemplu, CĂ I S-A FĂCUT DOSAR POLITIC. Și-ar fi asumat până la capăt. Ca om al lui Dumnezeu NU TE POȚI APĂRA , trebuie să vezi UNDE AI GREȘIT , să înveți și să mergi mai departe. Noi interpretăm că ar fi fost un dosar politic între Roma și Ierusalim. Atunci când te judecă nejudecătorii, ASUMI ȘI MERGI PÂNĂ LA CAPĂT. Gândește-te la patimile celor din penitenciarele comuniste, care nici măcar nu au avut hotărâre de executare sau de arestare și au stat nejudecați cu anii, în penitenciare. Ei seamănă cu Hristos. NU SE SMIORCĂIE. ”

Doamne-Dumnezeule, părinte, ce-i asta? Ce comparații faceți matale, acolo? Considerați că apărarea firească în procesul de justiție, când se știe că se face o nedreptate, e o SMIORCĂIALĂ? Și că ar trebui să SE ACCEPTE abuzul, într-o convenabilă tăcere? Nu pricep cu ce BUCURIE și cu ce DRAG s-au dus la pușcărie în ultimii ani oameni nevinovați, pe baza unor dosare incredibile, despre care astăzi toată lumea știe că au fost contrafăcute… Cum adică „ASUMI ȘI MERGI MAI PÂNĂ LA CAPĂT”. Chiar și nevinovat, părinte? Cum așa? Atunci ce rost mai are procesul de judecată?

Cei din închisorile anilor ’50 nu s-au putut apăra, știți bine că ei nu au avut POSIBILITATEA și ȘANSA de a se apăra… dar ce doriți să ne transmiteți… că o fi bine așa, și acum, în secolul XXI?

Părintele Necula nu are scuza unei exprimări care, din greșeală, ar putea deveni interpretabilă. Pagina sa de FACEBOOK este urmărită de 138.867 persoane, se știe că tinerii îl ascultă și îl caută. De aceea cred că mesajele sale trebuie să fie clare, responsabile și să nu aducă un plus de confuzie în judecata unor adolescenți sau tineri și așa bombardați, de peste tot, cu mesaje bizare, transmise, de multe ori, cu rea-credință.

În schimb nu m-a mirat deloc, dar DELOC! că editorialul Loredanei Voiculescu, cu titlul: „Părintele Constantin Necula: «Mântuitorul nu s-ar fi plâns că i s-a făcut dosar politic»…”, de pe site-ul REPUBLICA.ro (https://republica.ro/parintele-constantin-necula-zmantuitorul-nu-s-ar-fi-plans-ca-i-s-a-facut-dosar-politic), a fost preluat pe pagina Cristinei Țopescu și a primit de la dânsa inimioară și bezea .

Altfel, e o mare agitație în rândul evlavioasei „societăți civile” cu privire la obligativitatea „desprinderii bisericii de politică”, aceasta fiind invocată, de exemplu, când „vigilența civică” a sancționat demersul Bisericii ortodoxe –demers perfect legitim, în acel caz- care și-a asumat o poziție clară cu privire la Referendumul pentru redefinirea familiei. Când mesajul unui preot servește însă propagandei obișnuite a „societății civile”, ca în cazul de față, el este promovat copios de toate publicațiile antiguvernamentale, oricât de „politizat” ar fi. Și chiar este politizat.

În schimb n-am auzit nici o chițăială civică atunci când s-a dat publicității Comunicatul Bisericii Evanghelice, din 2 octombrie 2018, biserică de care aparține enoriașul Klaus, în legătură cu „referendumul pentru familie”, și care suna așa: „Căsătoria este şi rămâne ancorată în Codul Civil. Majoritatea parlamentară şi Guvernul atrag atenţia asupra unei teme de formă. Scopul este de a DISTRAGE ATENȚIA de la PROPRIA CORUPȚIE, VIOLARE A JUSTIȚIEI, A NEPOTISMULUI, OSTILITĂȚII FAȚĂ DE UE şi DEMOCRAȚIE(…) Un referendum care este iniţiat de O PUTERE DICTATORIALĂ şi DISTRUCTIVĂ şi care ÎNCALCĂ VALORILE DEMOCRATICE şi de DEMNITATE UMANĂ CELE MAI ELEMENTARE , nu poate fi susţinut.”

A văzut „societatea civilă” vreo urmă de politizare în acest comunicat? Ei, aș!

Iar acest dublu limbaj a devenit atât de comun în rândul celor care și-au „adjudecat” societatea civilă de mulți ani, încât a început să fie privit de către cetățeni, cu o ridicare din umeri, ca un lucru normal. Sau ca o fatalitate. Or eu cu o asemenea fatalitate aș dori să nu mă împac.

Luminița ARHIRE