Sindromul Havana, un experiment global în sugestia maselor – Explicațiile unui sociolog american

Sindromul Havana a devenit un fenomen în lumea diplomației americane iar simptomele au devenit un subiect de studiu.

Sociologul şi jurnalistul american în domeniul psihologiei medicale Robert Bartholomew, de la Universitatea din Auckland (Noua Zeelandă), a explicat într-o carte scrisă împreună cu Robert Baloh – „Havana Syndrome: Mass Psychogenic Illness and the Real Story Behind the Embassy Mystery and Hysteria” (martie 2020, Springer) – cum s-ar fi propagat această pretinsă boală misterioasă în rândul diplomaţilor americani din întreaga lume la cinci ani de la apariţia unor simptome inexplicabile la angajaţi ai ambasadei americane din Cuba, în 2016, noteazăă Adevărul.ro.

130 de diplomaţi americani şi canadieni din Cuba, Germania, Austria, China, Serbia şi Vietnam au raportat simptome precum pierderi ale auzului, memoriei, dureri de cap, ameţeală, senzaţii de presiune la nivelul capului sau sunete ascuţite, în cazurile cele mai grave, mai ales în cazurile raportate în Cuba, după investigaţii amănunţite, constatându-se leziuni cerebrale similare traumatismelor fizice.

Robert Bartholomew e de părere că Sindromul Havana este „un delir în masă” şi rezultatul incompetenţei autorităţilor, al lipsei de cunoştinţe ştiinţifice şi al incapacităţii de a analiza fenomenul pe baza unor dovezi solide.

Expertul a explicat modul în care a luat naştere un fenomen cauzat de isteria de masă, un efect psihologic al sugestiei la nivel de grup documentat încă din perioada medievală şi care a fost observat la persoane extrem de influenţabile.

Primele persoane care s-au plâns de simptome neobişnuite au fost ofiţerii de informaţii de la o unitate restrânsă, un grup de oameni din acelaşi mediu afectaţi de un nivel înalt de stres, detaşaţi într-o ţară străină, persoane care se ştiau supravegheate permanent.

Sindromul Havana are toate elementele unei condiţii medicale psihogene cum este cunoscută în prezent: un grup mic şi unit de ofiţeri CIA se plânge de unele simptome care încep apoi să apară şi la alţii, mai ales la persoane aflate mai jos ierarhic.

„Aşadar avem nişte ofiţeri CIA care, plimbându-se pe lângă casele lor, aud noaptea sunete ciudate. Într-o zi, unul din ei începe să se simtă rău, ameţeşte, îl dor urechile, aşa că merge la medicii ambasadei şi descrie incidentul cu ajutorul unei analogii: ‘ca şi cum cineva a îndreptat un dispozitiv asupra capului meu’. La apariţia acestei informaţii, ofiţeri din aceeaşi unitate spun că au auzit şi ei aceleaşi sunete. Asta a dat naştere teoriei că sunt hărţuiţi cu o armă secretă”.

Teoria are o bază în realitate, întrucât în vremea Războiului Rece agenţii cubanezi erau recunoscuţi pentru faptul că hărţuiau diplomaţi, informaţie care li s-a comunicat de la bun început angajaţilor ambasadei americane de la Havana, sosiţi după reluarea legăturilor diplomatice dintre SUA şi Cuba.

„Ei obişnuiau să se furişeze în toiul nopţii în casele oficialilor, lâsând execremente de câine, şi deschizând toate ferestrele ca să intre ţânţari şi alte asemenea fapte. Aşa că erau paranoici încă de la sosire. Erau în alertă cu privire la lucruri de acest fel şi erau conştienţi că sunt supravegheaţi 24 de ore/7 zile, deci erau deja anxioşi”.

„Ceea ce s-a întâmplat este că Departamentul de Stat (SUA) a emis un avertisment ambasadelor lor din întreaga lume, către diplomaţi şi ofiţeri de informaţii pentru a fi vigilenţi faţă de ‘incidente medicale anormale’ care pot fi sau nu însoţite de sunete ciudate.

Tot ce trebuiau să facă era să conducă după fapte, ceea ce nu au făcut. Departamentul de Stat a căutat unicorni. Au urmărit cea mai exotică ipoteză, şi anume un fel de armă sonică. De ce ai crede că eşti ţintit de un fel de armă sonică? Da, unii oameni au auzit zgomote, dar zgomotele erau destul de diferite. Unele puternice, altele joase, care se auzeau peste tot.

Ştim din raportul FBI scos la iveală recent faptul ei că au ajuns la concluzia că este vorba de o boală psihogenă în masă. Şi sunt covins că agenţiile de informaţii au ajuns la aceeaşi concluzie şi ştiu bine că este doar isterie în masă.

Dar este umilitor faptul că, în ultimii cinci ani, sub administraţia Trump şi acum Biden, aceleaşi persoane din aceste agenţii susţin ideea că sunetele greierilor sunt de fapt o armă secretă. Este ridicol şi jenant.

În decembrie 2017, au fost difuzate în mass-media informaţii conform cărora medicii care au examinat pacienţi cu sindromul Havana au descoperit modificări semnificative la nivelul fibrelor nervoase ale substanţei albe.

Din 21 de pacienţi, trei au prezentat aceste modificări din care două uşoare şi una moderată. Or, dacă mergi pe străzile din Sydney sau Melbourne şi alegi aleatoriu 21 de persoane, exact asta te-ai aştepta să găseşti, deoarece acestea sunt frecvente în afecţiuni de la migrenă la depresie, până la îmbătrânirea normală …care erau acolo cu aproape un an înainte de apariţia studiului”.

Ipotezele unei arme sonice, pesticidelor, Efectul Frey nu se susţin în cazul Sindromului Havana, spune acest sociolog. Armele sonice Este fantezistă pentru că diplomaţii au fost afectaţi în locuinţele lor şi în camerele a două hoteluri mari, nu la ambasadă. Or, aceste arme nu ar avea putere să lovească ţinte aflate în clădiri de asemenea dimensiuni.

Pesticidele Ar fi straniu ca ele să aibă efect doar asupra diplomaţilor canadieni şi americani. Efectul Frey Este provocat de interacţiunea dintre microunde şi sistemul nervos dar niciodată nu a fost confirmat cu certitudine în cazul Havana.

„Persoana care a descris mecanismul din Efectul Frey este Ken Foster de la Universitatea din Pennsylvania, bioinginer. L-am contactat şi mi-a spus că nu este cu siguranţă Efectul Frey”,scrie sociologul.