Slugărnicia Gabrielei Firea în fața sioniștilor a depășit orice limită: Insistă ca Palatul Dacia să fie muzeu al holocaustului, deși chiar și solicitantul a renunțat!

Bombă sub scaunul Gabrielei Firea

Un document care ne-a parvenit în aceste zile arată că întreg scandalul despre darea în administrare a Palatului Dacia către Institutul „Elie Wiesel” pentru înfiinţarea Muzeului Holocaustului trebuia să fie stins încă din luna mai a acestui an. Este vorba despre o adresă a Institutului „Elie Wiesel”, sub antetul Guvernului României, prin care se renunţă la Palatul Dacia! Adresa a fost trimisă Primăriei Generale a Capitalei încă din ziua de 6 mai 2019 şi este semnată chiar de Alexandru Florian, directorul INSHR:

În această adresă, „Elie Wiesel” comunică Primăriei Generale că, în urma respingerii proiectului privind transformarea Palatului Dacia în Muzeu al Holocaustului, doreşte să dea înapoi primăriei acest imobil care-i fusese deja predat printr-un Proces-verbal încă de acum doi ani, mai exact în data de 2.05.2017! Practic, Institutul „Elie Wiesel” cerea Primăriei în 6.05.2019 să i se spună cînd poate să predea Palatul Dacia care-i fusese predat în 2.05.2017, adică în urmă cu doi ani.

Nimic mai simplu, numai că Gabriela Firea, în loc să ia act de solicitarea primită de la „Elie Wiesel”, a dat dovadă de o inconştienţă crasă şi a pus din nou pe ordinea de zi din 30 mai 2019 proiectul prin care Palatul Dacia să fie dat în administrare Institutului „Elie Wiesel”, fără să-i informeze măcar pe consilieri despre adresa primită de la INSHR:

Culmea este faptul că nici după ce consilierii CGMB au respins pentru a cincea oară acest proiect, mînată în luptă de interese oculte pe care va trebui să fie obligată să le explice, Gabriela Firea a anunţat că va veni cu un proiect similar şi în şedinţa din luna iunie!

Cititorii ziarului „Cotidianul” ştiu bine toate amănuntele acestui scandal şi s-au întrebat, desigur, de unde vine ambiţia Gabrielei Firea de a călca în picioare votul consilierilor care au respins de fiecare dată proiectul prin care Palatul Dacia urma să fie transformat în Muzeul Holocaustului, mai ales că împotriva acestuia era şi Sentinţa Tribunalului Bucureşti nr. 8140 din 6.12.2018!

Marea întrebare care se naşte acum, şi care o poate duce pe Gabriela Firea în faţa anchetatorilor, este: DE CE GABRIELA FIREA LE-A ASCUNS CONSILIERILOR ADRESA PRIMITĂ DE LA „ELIE WIESEL”, prin care se renunţa la Palatul Dacia?

Preocupată să devină preşedinta PSD şi chiar a României, Gabriela Firea nu-şi dă seama că a intrat într-un vîrtej care, în loc s-o propulseze în sus, s-ar putea s-o înfunde definitiv în mocirla în care s-a băgat singură, deşi a fost avertizată de toată lumea.

PRIMĂRIA CAPITALEI TREBUIE SĂ PLĂTEASCĂ 3.000.000 RON CA DESPĂGUBIRE

Crezînd că va fi protejată de Klaus Iohannis, de ambasada SUA, de comunitatea evreilor sau de cine ştie cine, crezînd chiar că aceştia o vor susţine să devină ea însăşi Preşedinta României, Gabriela Firea a crezut că poate face absolut orice fără să fie trasă la răspundere.

Numai că acum, cînd INSHR a cerut în scris că renunţă la Palatul Dacia, apare o altă problemă: Primăria Capitalei trebuie să plătească bugetului de stat suma de 3.000.000 RON, aşa cum s-a angajat atunci cînd a decis modificarea Hotărîrii CGMB nr. 285 din 29.09.2016 prin Hotărîrea CGMB nr. 153 din 27.04.2017, prin care se obligă să plătească sumele cheltuite de INSHR pentru investiţiile făcute dacă Muzeul Holocaustului nu va fi înfiinţat:

O primă informaţie despre cuantumul acestor sume pe care Primăria va fi obligată să le plătească o avem chiar într-o Hotărîre de guvern! Astfel, ştim că în luna mai 2018, Guvernul Dăncilă a alocat suma de 3.000.000 RON pentru Institutul „Elie Wiesel” în vederea finanţării „Concursului de soluţii amenajare Muzeul Naţional de Istorie a Evreilor şi al Holocaustului din România”, ceea ce face parte din invstiţiile prevăzute de HCGMB nr. 153/2017, pe care Primăria Capitalei trebuie acum să le restituie către bugetul de stat!

Cu alte cuvinte, toţi bucureştenii vor trebui să plătească daunele produse de ambiţia Gabrielei Firea, care nu a vrut în ruptul capului să respecte votul consilierilor! O fi corect?

RĂZVAN THEODORESCU: „PINACOTECA ESTE O INSTITUŢIE FUNDAMENTALĂ A CULTURII NAŢIONALE”

Povestea acestui scandal care trebuia să transforme clădirea unde a funcţionat redacţia „Timpul”, unde au lucrat trei dintre cei patru scriitori clasici ai literaturii române, Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale şi Ioan Slavici, într-un Muzeu al Holocaustului, a produs o puternică emoţie în rîndul opiniei publice, care a dus şi la crearea unei Petiţii de către cei de la Declic.

Personalităţi importante ale vieţii culturale de la noi au răspuns solicitării noastre de a-şi spune opinia despre acest subiect. Astăzi vă prezentăm în exclusivitate punctele de vedere ale academicianului Răzvan Theodorescu şi profesorului Andrei Marga, oameni care, în cultura României, înseamnă mult mai mult decît „scriitoarea” Gabriela Firea, din „opera” căreia vom cita mai jos cîteva „perle” memorabile.

RĂZVAN THEORESCU: „M-a bucurat nespus, cu ani în urmă, cînd am aflat că Primăria municipiului Bucureşti a achiziţionat anume pentru a adăposti Pinacoteca municipiului un loc atît de important din punct de vedere istoric cum este Palatul Dacia. M-am bucurat pentru că Pinacoteca este o instituţie fundamentală a unei culturi naţionale şi care la noi lipseşte de foarte multă vreme. Nu văd un alt loc mai potrivit pentru Pinacotecă decît acesta, în Palatul Dacia! Şi sper că doamna primar general şi consilierii vor aproba cu toţii, în unanimitate, această destinaţie! Pentru noi, o Pinacotecă a oraşului este, repet cuvîntul şi nu este exagerat, fundamentală. Acolo, pe unde a trecut Eminescu, acolo unde este inima oraşului, acolo trebuie să fie şi locul pentru Pinacotecă, cu o suprafaţă care este potrivită pentru acest lucru: Pinacoteca şi numai Pinacoteca! Înţeleg de la dumneavoastră că acum mai este nevoie doar ca Primăria să obţină un aviz de la Ministerul Culturii, deci să se treacă pe ordinea de zi din această lună acest punct. Întrucît eu sînt acum plecat din ţară, pentru orice demers în acest sens, adresat doamnei Primar general, puteţi să folosiţi şi numele meu! Vă dau toată libertatea.”

ANDREI MARGA: „Eu aş veni puţin la istoria acestei probleme. Această iniţiativă privind înfiinţarea Muzeul Holocaustului a aparţinut domnului Sorin Oprescu şi subsemnatului, cînd eram ministru de Externe. Noi, atunci, am gîndit ce e de făcut într-un context, pe de o parte, al obligaţiilor României, care, ca orice ţară matură, îşi asumă istoria chiar cu lucrurile ei foarte triste. Atunci am discutat, şi nu vă ascund că am avut şi discuţii internaţionale pe această chestiune, despre crearea la Bucureşti a Muzeului Holocaustului, ca o necesitate. Urma doar să se stabilească de comun acord locaţia acestui obiectiv, căci nu foloseşte nimănui un scandal pe această temă. Mă bucur dacă îmi spuneţi că acum s-a ajuns la o înţelegere: dacă INSHR, ca reprezentant al comunităţii evreieşti a decis să renunţe la Palatul Dacia, atunci ea trebuie să fie respectată. Vă reamintesc că ideea înfiinţării unui Muzeu al Holocaustului a fost a lui Sorin Oprescu şi a mea, dar nu s-a stabilit atunci vreo locaţie anume! După aceea, nu ştiu cum a decis Primăria Bucureşti ca Palatul Dacia să fie destinat acestui obiectiv.Înţeleg, Primăria decide, dar nu este interesul nimănui ca să iasă o soluţie conflictuală! Înţeleg de la domnul Spânu că INSHR a renunţat la Palatul Dacia, văzînd că terenul este aspru, şi atunci conflictul este ca şi rezolvat! Eu vă spun că soluţia discutată atunci cu primarul Sorin Oprescu era o clădire nouă, cu o arhitectură simbolică! Şi eu susţin proiectul Pinacotecii Bucureştiului, pentru că există opere artistice care justifică înfiinţarea ei, căci şi noi trebuie să etalăm o Românie care să nu fie legată doar de corupţie.”

DE CE VREA „SCRIITOAREA” GABRIELA FIREA SĂ ŞTEARGĂ URMELE TRECERII LUI MIHAI EMINESCU PRIN LUMEA NOASTRĂ?

Ne-am întrebat deseori ce a fost în mintea Gabrielei Firea atunci cînd a pornit acţiunea aceasta incalificabilă, prin care să cedeze clădirea în care a funcţionat redacţia ziarului „Timpul” (unde a lucrat Mihai Eminescu, alături de Caragiale şi Slavici) pentru înfiinţarea Muzeului Holocaustului. Am pus totul, la un moment dat, pe seama promisiunilor de susţinere din partea comunităţii evreieşti a visului său de a deveni Preşedinta României.

Nu ni s-a părut însă suficient, aşa încît am căutat şi alte argumente. Pînă cînd ne-am luminat: însăşi Gabriela Firea este scriitoare, chiar membră a Uniunii Scriitorilor, deci s-a comparat cu Mihai Eminescu şi a decis că nu este loc în memoria Bucureştiului de amîndoi! Şi, cum Pandele, soţul său, care vrea şi el să fie Preşedintele României, ţine mai mult la „Gabi”, este clar că în familia de la Voluntari a fost luată hotărîrea ca urmele lui Mihai Eminescu să fie şterse, lăsînd loc doar colonului Gabrielei!

Pe pagina Gabrielei Firea de pe Wikipedia, la capitolul „Activitatea literară și muzicală”, citim: „Gabriela Firea este membru al Uniunii Scriitorilor din 2002. A primit premiul pentru debut din partea Asociației Scriitorilor din București în anul 2001, pentru volumul de versuri „O altă lume”. Printre cărțile scrise de ea se numără și romanul „Trei motive”, cartea pentru copii „Țara sucită și-nvârtită”, volumul de eseuri economice „Economia de cuvinte” și volumul de eseuri social-economice „Jurnalul unui observator”. În decembrie 2009 a lansat împreună cu Simona Gherghe albumul de muzică populară Trandafiri de la Moldova”.

Curioşi din fire, i-am citit „opera” şi, chiar dacă am dat peste o mulţime de elucubraţii liricoidale de o banalitate cumplită, postăm cîteva „perle” pentru cititorii noştri, mai ales că este vorba despre versuri cu o puternică tentă sexual-erotică:

Calendar
Te trînteşti printre lucrurile mele
Cu o femeie despre care spui că n-o iubeşti
Despre care juri că nu te iubeşte
Şi ca tot ce-i în faţa mea
E doar o secvenţă stupidă
Din zbenguiala voastră se înalţă, pînă-n tavan
Plete-vapao ale femeii
Şi strigătele nepăsării ei
Ajung pînă în anticamera
Disperării mele.

În seara cînd
Şi nu ai mai fi vrut să mă arunci
Printre tricouri de schimb şi prosoape de baie
Am rămas dezgolită, răsfoind
Ultimul ziar de anunţuri publicitare.

Noi şi lumea cealaltă
Pielea ta catifelată ca un botic de ied
Şi-a mea, într-o aşteptare eternă
Pîna la epuizare
Am nevoie
Să mă îmbrac în dorinţa ta
Să nu ies în stradă ca împăratul cu hainele noi
Căruia i se vede goliciunea
Pentru că mi s-ar putea descifra tatuajele
Desenate de tine pe sîni
Sub formă de nalbe.

Am aflat pînă aici din aceste poeme că iubitul Gabrielei Firea făcea sex chiar în patul ei, în timp ce poeta sta în anticamera disperării proprii, că atunci cînd, totuşi, s-a decis să o bage în seamă, o aruncase peste nişte tricouri şi prosoape (e clar că se afla în baie, alături de rufele murdare), iubitul n-a mai vrut s-o posede, lăsînd-o goală să citească anunţurile din ziar, că un alt iubit, acela „cu boticul de ied”, o muşcase într-atît de viril, încît i-a produs nişte urme ca un tatuaj pe sîni. Vai, ce frumoase versuri, ce imagini superbe!

Dar Gabriela Firea este şi romancieră, romanul (???) său de 100 de pagini, „Trei motive”, prezentînd întîlnirea dintre trei „bagaboante”, o avocată, o actriţă şi o psiholoagă, toate proaste de-a binelea, care nu ştiu cum să ajungă mai repede în patul unor bărbaţi, dar care ar vrea să se lase agăţate mai greu. Ca în bancul cu găina: dacă stau, zice că-s curvă, dacă fug, zice că-s proastă, mai bine mă fac că mă-mpiedic. Iată o mostră din acest „roman”, în care Gabriela Firea ne demonstrează că habar nu are de vreo tehnică literară:

Încheiem acest periplu prin opera literară a Gabrielei Firea cu menţionarea celui care a lansat-o, făcînd prezentarea primului volum de versuri: Nicolae Manolescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor, o personalitate pulică, totuşi, care, ulterior, a încercat să se scuze, declarînd: „Într-adevăr, i-am prezentat o carte pe la Muzeul Literaturii, dar nu-mi mai aduc aminte, am uitat tot. Ştiu că avea nişte poeme oneste, nu erau nişte poezii care să facă gaură în cer.”

Dar, ce nu se prea ştie este faptul că Gabriela Firea şi Florentin Pandele, soţul său, primarul din Voluntari, au vrut să scrie împreună o carte: ea o pagină, el o pagină! Iată declaraţia Gabrielei Firea din 2010: „Acum vreo două zile am stat şi ne-am gândit că vom scrie ce s-a întâmplat cu noi. Va fi o carte în care Gabi va scrie pagina din dreapta, iar eu pagina din stânga”! Vă daţi seama ce aiureli le trec prin cap acestor „scriitori” şi ce părere au ei despre literatură?

În aceste condiţii, cum să nu-i treacă prin cap Gabrielei Firea să şteargă definitiv urmele trecerii lui Mihai Eminescu prin Palatul Dacia? În fond, zice ea în gîndul ei, cine este Eminescu în faţa ei, din moment ce acestuia i s-a publicat în timpul vieţii o singură carte pentru care n-a primit nici măcar Premiul USR, aşa cum l-a primit ea, autoare a trei-patru cărţi?

În ceea ce priveşte insistenţa Gabrielei Firea de a înstrăina Palatul Dacia către Institutul „Elie Wiesel”, în ciuda unei sentinţe judecătoreşti, a celor 4-5 decizii de respingere din partea consilierilor şi, iată, a renunţării celor de la INSHR, cel mai potrivit este un citat din Albert Camus: „Prostia are talentul de a fi insistentă”! Iar Gabriela Forea este incredibil de insistentă, chiar dacă ar fi să-şi rişte şi libertatea.

Măcar în ceasul al 12-lea, ar face bine să pună pe ordinea de zi a şedinţei CGMB din această lună Proiectul viceprimarului Tomniţa Florescu, prin care să fie împuternicit serviciul de specialitate din Primăria Generală să solicite avizul pentru Pinacotecă şi să lase bucureştenii să se bucure de unul dintre cele mai mari muzee, la fel ca toate marile capitale ale lumii. Autor: Ion SPÂNU