SOC IN ROMANIA: EXTRACT DE GANDACI IN CRENVURSTII DE PE PIATA!

42% dintre crenvurștii analizați sunt colorati cu carmin!

Studiul privind calitatea crenvurștilor face parte din Campania Națională de Informare și Educare: ”Hrană sănătoasă – o investiție pe termen lung în sănătatea noastră”. Prin această campanie, Asociaţia Pro Consumatori (APC) își dorește să promoveze un stil de viață sănătos și să tragă un semnal de alarmă în privința unor produse alimentare bogate în sare, zahăr și grăsimi și a unor aditivi alimentari care prezintă un risc ridicat asupra sănătății consumatorilor.

Asociația Pro Consumatori (APC) a achiziționat din marile structuri comerciale (hipermarketuri/supermarketuri) 43 tipuri de crenvurști, în vederea realizării unui studiu prin care să atragă atenția în ceea ce privește conținutul acestor produse și potențialele efecte asupra sănătății consumatorilor. Au fost analizate sortimente de crenvurști fabricate/distribuite de către: Angst, Golfera Italia, Sutter Germania, Aldis, Reinert, Transavia, Prodprosper, Unicarm, Pick Ungaria, Ifantis, Mega Image, Perfec Poultry Slovenia, CrisTim, Zaklady Polonia, Zimbo Ungaria, Auchan, Agil, C+C, AIA Italia, Cora, Elit, SaGa Foods Ungaria, Meda, Lidl, Penny, Kaufland, Fox, Carrefour, Jumbo, Macromex, Caroli, Goodies Meat Production, Campofrio și Prime Food Polonia.

Conform dicționarelor, crenvurștii sunt mezeluri din carne, sub formă de cârnat subțire, din carne de vită și slănină tocate foarte fin și trase în mațe de oaie sau  membrane din material plastic, cel mai adesea prezentate în pereche; denumirea este germană, de la Krenwürstchen (pronunțat crenviurștăn). Se servesc calzi, cu muștar sau cu murături ori cu salate; alături, pâine proaspătă! Iar dacă sunt nemțești, alunecă cel mai bine cu bere!!!

Doleanțele consumatorilor găsesc treptat ecou și în rândul acelor antreprenori care dovedesc profesionalism, responsabilitate și conștiință, ba chiar și în rândul decidenților politici care sunt sensibili la marile riscuri pe care le prezintă alimentele tot mai denaturate din oferta comercială contemporană. Sunt deci primite cu speranță vie anunțurile guvernanților referitoare la intențiile lor hotărâte de a sprijini inițiativa revenirii la rețetele bune și sănătoase de acum o jumătate de veac. Dar câtă încredere pot avea consumatorii în aceste angajamente?! Mai credibile sunt inițiativele concrete ale unor producători care aduc produse „adevărate“ în magazinele lor, însă la prețuri care îi fac pe cei mai mulți consumatori…doar vizitatori.

O amplă mișcare a consumatorilor este centrată pe rețetele de casă, profesioniste, sănătoase, de bună tradiție. Într-o astfel de rețetă, „germană“, găsim: carne macră de porc și de vită, slănină, ouă, lapte, diverse condimente; pasta se trage în mațe de oaie, iar tehnologia presupune, după posibilități și rigorile alimentare respectate de fiecare, afumare sau doar zvântare, pasteurizare etc. și păstrare la frigider (o săptămână) sau la congelator, porționat, pentru a avea oricând produse sigure, bune, sănătoase. Mai toate rețetele de casă stăruie asupra frământării îndelungate a pastei reci (foarte reci, obținută prin adăugarea de gheață pisată) cu blendere care s-au instalat în mai toate bucătăriile, pentru a obține finețea și aerarea specifice acestui produs. Unii consumatori, cu o bună înțelegere a lucrurilor, sfătuiesc corect pe cei care din considerente de dietă nu pot consuma slănină, să folosească ulei de floarea soarelui (nu de măsline!), să lucreze cu pasta la rece (sub 16 grade Celsius, ca să evite „tăierea“ pastei) și când cumpără crenvurști să fie atenți la indicațiile de pe ambalaj evitând produsele pe care scrie că sunt realizate cu carne și să cumpere pe cele cu indicația din carne. Observații pertinente sunt formulate referitor la calitatea materiei prime de bază: carnea de acum câteva decenii provenea de la animale hrănite (aproape) natural, spre deosebire de carnea industrială din producția contemporană, provenită de la animale hrănite cu concentrate încărcate de hormoni, antibiotice, potențatori diverși etc.; dacă se mai consideră și intervenția genetică avem toată explicația produselor lipsite de savoarea și consistența specifice crenvurștilor de altădată.

Studiul a fost realizat de către o echipă de experți a APC, coordonată de către conf. univ. dr. Costel Stanciu. La realizarea studiului s-au avut în vedere următoarele obiective:

1. Analiza ingredientelor folosite la fabricarea acestor produse pentru prezentarea unor puncte de vedere;
2. Analiza conținutului de sare din acest tip de produs și impactul acesteia asupra bolilor cardiovasculare.
3. Analiza informațiilor nutriționale în cazul sortimentelor de crenvurști analizați.
4. Identificarea substanțelor chimice și a aditivilor alimentari utilizați în compoziția acestui tip de produs care prezintă un risc de apariție a unor afecțiuni medicale în cazul unui consum constant și pe termen lung.

1. Analiza ingredientelor folosite la fabricarea acestor produse pentru prezentarea unor puncte de vedere
   

La fabricarea crenvurștilor analizaţi s-au folosit următoarele ingrediente: carne de pui, carne de pui dezosata mecanic, carne de pasăre separată mecanic, piept de pui, carne de curcan, piept de curcan, piele de curcan, piele de pui, grăsime de pasăre, grăsime de pui,  carne de porc, gușă de porc,  grăsime de porc, carne de vită, tendoane de porc, slanină, șorici, praf de șoric de porc, emulsie de șorici, gelatină, colagen, grăsimi vegetale, cașcaval, apă, granule muștar,  făină de grâu, griș de grâu, fibre de soia, fibre de mazăre, fibre vegetale,  amidon cartofi, cazeina, proteină animală, proteină din lapte, proteină vegetală hidrolizată, proteină hidrolizată din drojdie, ketchup, roșii deshidratate, extract de drojdie, proteină din soia, sirop de glucoză, dextroză, lactoză, glucoză, zahăr, zahăr din trestie nerafinat,  maltodextrină, proteină din soia, ulei de rapiță, ulei vegetal de floarea soarelui,   grăsime de palmier, lapte praf degresat rehidratat, sare neiodată, sare cu nitriți,  sare de mare iodată, sare marină afumată, proteină din lapte, ceapă, extract natural de boia dulce, extracte vegetale, praf de usturoi, condiment de ardei, condimente, extracte din condimente, arome naturale, aromă de fum, fum de lemn de fag, invesils, arome, difosfat de sodiu, polifosfați de sodiu, izoascorbat de sodiu,  nitrit de sodiu, nitrat de sodiu, acid ascorbic, eritorbat de sodiu, carmin, iodat de potasiu, monoglutamat de sodiu, acid citric, acetat de sodiu, citrat de sodiu, glucono-delta-lactona, citrat trisodic, lactat de potasiu, diacetat de sodiu, caragenan, gumă de guar, gumă de xantan, gumă Tara, di-polifosfați de sodiu și potasiu, acid lactic, lactat de calciu, tartrați de sodiu, extract de acerolă, acerolă uscată, extract vegetal natural (sfeclă roșie, curcuma, ibiscus).

La unele sortimente de crenvurști, condimentele sunt înscrise în mod generic și nu este menționat tipul condimentului. Având în vedere că unele dintre ele sunt incluse în lista substanțelor alergene, este important să fie cunoscută denumirea respectivului condiment.

La fabricarea crenvurștilor, în funcție de specie, carnea folosită se regăsește în proporții diferite, astfel:

• Pieptul de pui între 23% și 80%;
• Carnea de pui între 13% și 88%;
• Carnea de porc între 17% și 93%;
• Carnea de vită între 8% și 79%;
• Carnea de curcan intre 4% si 96%;
• Pieptul de curcan: 53%;
• Carnea separată mecanic între 50% și 79%.

La 7% din produsele analizate nu apare menționată în lista ingredientelor cantitatea de carne din rețeta folosită la fabricarea crenvurștilor.

La 26% dintre produsele analizate s-a folosit carne separată mecanic (carne de pasăre separată mecanic, carne de pui și curcan separată mecanic, carne de pui separată mecanic și carne de curcan separată mecanic). Începând cu anii 1960, produsele secundare/subprodusele, mai apoi chiar resturile din industria cărnii au început să fie folosite tot mai curajos în variante comercializabile, întâi ca produse pentru animale de companie și de casă, apoi chiar în variante destinate consumului uman.

Și pentru că și această categorie de materiale comestibile din zona industriei cărnii trebuia să aibă un nume aceasta a fost numită, sugestiv, carne separată mecanic – CSM, cu echivalentele sale în diferitele limbi străine: Mechanically Deboned / Separated / Recovered / Reclaimed Meat – MDM / MSM / MRM (carne dezosată/separată/regenerată mecanic, engleză), viande séparée mécaniquement – VSM (franceză), Separatorenfleisch (carne de separator, germană), carni separate/raccolta meccanicamente – CSM / CRM (italiană).

Definițiile cărnii separate mecanic – CSM au tot evoluat și sunt mereu în proces de adaptare la realitățile pieței, îndeosebi cu aspecte legate de evoluția tehnicilor și mijloacelor folosite dar și cu aspecte ce țin de protecția consumatorilor față de abuzurile producătorilor și comercianților.

O primă definire a CSM indică derivarea acesteia din resturile de carne rămase de la carcasele de animale, după scoaterea bucăților principale; mai exact este vorba de recuperarea țesuturilor comestibile – țesut muscular, cartilagii, vase de sânge, nervi, țesut conjunctiv de pe oasele care compun coloana vertebrală, coada, cutia toracică și membrele, adică de pe ceea ce constituie și acum un sortiment distinct, comercializat crud sau afumat sub denumirea de garf, oase etc, sortiment bine apreciat de consumatori pentru valoarea nutritivă complexă pe care o prezintă în ciorbe, borșuri și supe, grație materiei valoroase conținute în oase și cartilagii. Carnea recuperată poate fi folosită la numeroase preparate bazate pe legume, leguminoase și cereale, dar și la prepararea de pateuri și umpluturi.

Definițiile curente arată că CSM este carnea obținută prin separarea mecanică de pe oase, exclusiv cea de pe oasele capului și extremitățile membrelor sub articulația carpiană (copita față) și tarsiană (copita spate), iar în cazul porcinelor, și de pe vertebrele coccigiene (coada); carnea de pasăre separată mecanic este pasta cu granulație fină obținută prin separarea mecanică a cărnii de pe oasele carcasei de pasăre, exclusiv pielea gâtului, ghearele, capetele și organele. Dincolo de definiții, carnea separata mecanic (CSM) este materie recuperată / regenerată/dezosată prin mijloace mecanice a resturilor rămase după îndepărtarea manuală a cărnii de pe oase și trecută prin presiune înaltă prin site care separă osul masiv de țesuturi comestibile. În jargonul specialiștilor are chiar denumirea de „mâzgă“ sau „noroi“: „noroi alb – white slim, engl.“ (când e vorba de carne de pasăre) ori „noroi roz – pink slim, engl.“ (când e vorba de carne roșie, de la specii patrupede). Procesul presupune măcinarea carcasei și pasarea pastei (care cuprinde măcinătura de os, măduva osoasă și celelalte țesuturi comestibile) sub presiune.

„Declarativ, o cantitate limitată de CSM obținută la înaltă presiune este folosită pentru producerea hranei animalelor de companie, dar aceeași CSM (îndeosebi CSM obținută la joasă presiune) a devenit produs de consum pentru categorii tot mai largi de consumatori, în mare măsură fără cunoașterea realității de către aceștia și fără acceptul lor. Tinerii, avizi de noutate prin firea lor, au devenit consumatori frecvenți ai unor noi produse de acest fel, sub o publicitate susținută, îndeosebi în rețelele fast-food, ai căror fani le place să fie considerați. Vârstnicii au ajuns să constituie poate cea mai largă categorie de consumatori de produse care conțin CSM ca urmare a disponibilităților bănești reduse: un pensionar se mulțumește, de nevoie, cu mezeluri ieftine, deși intuiește că la prețul acela de comercializare ceva nu e în regulă, dar nu are alternative. Consumatorii care înțeleg ce este CSM și sunt obligați de condiția lor să consume aproape exclusiv produse care conțin acest ingredient resimt dureros această sancțiune socială. Consumatorii știu că teoretic sunt posibile multe nereguli, fie și numai pentru faptul că există mari dificultăți în efectuarea controalelor. Chiar specialiștii din domeniu recunosc astfel de nereguli: 1. când CSM este indicată pe etichetă, putem fi siguri că produsul conține CSM; 2. dacă CSM nu este declarat, este totuși posibil să fie folosită în produs, într-o cantitate mai mic㸠fiind știut că un procent de până la 20% CSM produsă la presiune joasă ori prin tehnologii fără presiune (carne Baader) prezentă în compoziția unui aliment nu asigură și detectarea acesteia prin examinare histologică (de exemplu, prin cercetarea țesuturilor la microscop).” Prof. Univ. Dr. Ion Schileru – Departamentul de Business, Științele Consumatorului și Managementul Calității, ASE București.

În concluzie, cantitatea de apă și substanțe de îngroșare naturale și artificiale este destul de mare, ceea ce denotă o calitate scăzută a majorității produselor de acest tip.

Top 10 mărci de  crenvurști după conţinutul de carne: 

1. Pikok/Polonia cu 93% carne din pulpă de porc și fără aditivi;
2. Golfera/Italia cu 88% carne de pui și 2 aditivi;
3. AIA/Italia cu  88% carne de curcan și pui, dar cu 5 aditivi;
4. Dulano/Germania cu 87% carne de porc și 2 aditivi;
5. Aldis/România cu 87% carne (60% piept de pui și 27% carne lucru pui) cu 3 aditivi;
6. Martinel/Reinert/România cu 85% carne de porc și 3 aditivi;
7. Pikok/Polonia cu 85% carne (72% piept de pui si 13% carne din pulpă de pui) și 9 aditivi;
8. Perfect Poultry/Slovenia cu 82% carne de pui și 5 aditivi;
9. Agil/România cu 80% piept de pui și fără aditivi;
10. Zimbo/Ungaria cu 80% carne (60% carne de porc si 20% carne de vită) și 5 aditivi.

Top 10 mărci de  crenvurști după numărul de aditivi alimentari: 

1. Campofrio cu 11 aditivi;
2. Caroli/Familia cu 10 aditivi;
3. Pikok, Caroli, AIA,   cu 9 aditivi;
4. Casa Gruia, Banat Bun cu 8 aditivi;
5. Carrefour, Fox, Meda, Auchan cu 7 aditivi;
6. Baroni, Casa Gustului, Cris-Tim, Elit, Cora cu 6 aditivi;
7. AIA, C+C, Zimbo, Agil, Auchan, Perfect Poultry, Baroni, Cris-Tim cu 5 aditivi;
8. Mega Image, Angst, Ifantis, Pick, Unicarm,Prodprosper cu 4 aditivi;
9. Transavia, Angst, Reinert, Aldis cu 3 aditivi;
10. Dulano, Golfera, Angst cu 2 aditivi.

Top 3 mărci de  crenvurști  FĂRĂ aditivi alimentari:

1. Pikok cu 93% carne din pulpă de porc;

2. Agil cu 80% piept de pui;

3. Forzoso cu 59% carne pui și 29% piele pui.

2. Analiza conținutului de sare din acest tip de produs și impactul acesteia asupra bolilor cardiovasculare.

Conținutul de sare per 100 grame produs din produsele analizate variază între 1,1 grame și 3 grame. Deci, dacă consumăm 300 grame de crenvurști putem asimila între 3,3 grame sare și 9 grame sare. Persoanele care consumă o cantitate de sare mai mare decât media au o presiune sanguină mai mare și au un risc crescut de hipertensiune arterială. Consumul excesiv de sare a mai fost pus în legatură și cu alte afecțiuni agravate de retenția de apă provocată de sare: insuficiență cardiacă, hipertrofia ventriculară stângă, afecțiuni ale rinichilor și litiază renală, edemul, accidentul vascular cerebral, osteoporoză etc. Un adult are nevoie de 1,6 grame de sodiu zilnic, pe care și-l procură dintr-o linguriță rasă de sare.

Sarea mai are și marea calitate de a menține echilibrul fluidelor extracelulare.
În mod normal, când consumăm prea multă sare, organismul eliberează hormonul numit aldosteron care ne aduce o puternică senzație de sete, cu ajutorul căreia ne hidratăm și eliminăm sarea din organism.

Românii consumă zilnic de 2-3 ori mai multă sare “iodată” decât cantitatea recomandată de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), care este de 5 grame de sare zilnic. Acest consum ridicat de sare explică rata ridicată a hipertensivilor – circa 40% din populația adultă a țării noastre – precum și numărul mare de decese provocate de bolile cardiovasculare și atacurile cerebrale. Cea mai bună soluție ca să reduci consumul de sodiu este să înlocuiești sarea cu arome și condimente. Sarea este combinația dintre sodiu și clor, iar sodiul consumat în exces este foarte dăunător organismului. Sodiul dublează riscul unui accident vascular cerebral, crește tensiunea arterială și este un factor favorizant în apariția celulitei și a tulburărilor grave de metabolism, afectând rinichii și ficatul.

3. Analiza informațiilor nutriționale în cazul sortimentelor de crenvurști analizați.
   

Numai 74% dintre produsele analizate prezintă o declarație nutrițională, iar la 9% dintre acestea informațiile nutriționale sunt incomplete.

Valoarea energetică per 100 grame produs variază între 156 kcal și 312 kcal.

Cantitatea de lipide per 100 grame produs variază între 11 grame și 28 grame, iar cantitatea de acizi grași saturați per 100 grame produs variază între 3,3 grame și 11 grame.

Numeroase studii realizate în instituții medicale și universități de prestigiu arată că grăsimile saturate cresc riscul de apariție a afecțiunilor cardiovasculare precum infarctul sau accidentul vascular cerebral și sunt un factor de risc pentru cancerele de colon și sân.

Cantitatea de proteine per 100 grame produs variază între 9,7 grame și 15,59 grame. Numai 19% dintre produsele analizate din cele cu declarație nutrițională au o cantitate de proteine mai mare sau cel puțin egală cu 14 grame per 100 grame produs, fapt ce arată atât cantitatea redusă de carne, cât și calitatea scazută a cărnurilor folosite la fabricarea crenvurștilor.

4. Identificarea substanțelor chimice și a aditivilor alimentari utilizați în compoziția acestui tip de produs care prezintă un risc de apariție a unor afecțiuni medicale în cazul unui consum constant și pe termen lung.

În cele 43 de produse analizate s-au identificat 25 aditivi alimentari și alte substanțe, după cum urmează: aromă de fum, arome, difosfat de sodiu, polifosfați de sodiu, izoascorbat de sodiu, nitrit de sodiu, nitrat de sodiu, acid ascorbic, eritorbat de sodiu, carmin, iodat de potasiu, monoglutamat de sodiu, acid citric, acetat de sodiu, citrat de sodiu, glucono-delta-lactona, citrat trisodic, lactat de potasiu, diacetat de sodiu, caragenan, gumă de guar, gumă de xantan, gumă Tara, di-polifosfați de sodiu și potasiu, acid lactic, lactat de calciu, tartrați de sodiu, extract de acerolă și  acerolă uscată.

93% din produsele analizate conțin aditivi alimentari, adică E-uri, de la 2 aditivi alimentari până la 11 aditivi alimentari, deci numai 7% dintre produsele analizate nu conțin aditivi alimentari!

La 91% din produsele analizate s-a folosit nitrit de sodiu, un conservant suspect.

42% dintre produsele analizate sunt colorate cu carmin/E120/acid carminic un colorant roșu strălucitor obținut dintr-o specie de insectă numită coșenilă.

La 44% dintre produsele analizate gustul și aroma au fost potențate cu monoglutamat de sodiu.

La 9% dintre produsele analizate s-a folosit caragenan, un agent de îngrosare suspect de aparița anumitor afecțiuni medicale.

• Arome – termenul se referă la produsele care nu sunt destinate consumului sub această formă şi care sunt adăugate produselor alimentare pentru a le da sau modifica mirosul și/sau gustul.
• Aromă de fum – produs obținut prin fracționarea și purificarea unui condensat de fum care produce condensate de fum primare, fracții primare de gudron și/sau arome de fum derivate.
• E120 – Carminul sau acidul carminic este un colorant roşu strălucitor care se obţine dintr-o specie de insecte numită coșenila.
• E250 – Nitritul de sodiu este un conservant artificial care se foloseşte pentru inhibarea bacteriilor şi pentru intensificarea culorii produselor din carne (culoarea roz a unor mezeluri şi preparate afumate). Nitritul de sodiu este inclus de autorităţile europene şi nord americane pe lista substanţelor potenţial cancerigene, în special pentru tractul digestiv (stomac). E250 devine periculos în urma interacţiunii sale cu proteinele din alimentul conservat. În ţări precum Germania, Norvegia, Suedia sau Canada, acest conservant este interzis.
• E252 – nitratul de potasiu se foloseşte ca şi conservant şi face parte din grupa e-urilor suspecte. La temperaturi ridicate sau în stomac, nitraţii pot fi convertiţi în nitriţi (E250). Nitriţii de sodiu reacţionează cu proteinele şi formează substanţe cancerigene numite nitrozamine. Nitriţii pot genera: alergii, dereglări hormonale, tulburări hepatice, boli intestinale şi ale ficatului, tulburări hepato-biliare, tulburări ale tubului digestiv, tulburări nervoase şi creşterea nivelului de colesterol.
• E262 – Acetatul de sodiu se foloseşte ca acidifiant fiind sarea de sodiu a acidului acetic, un acid natural, prezent în multe fructe.
• E300 – Acidul ascorbic este un agent antioxidant obținut din glucoză și care, în cantități mari, poate produce diaree, atacă smalțul dinților și duce la formarea calculilor la rinichi.
• E316 – Izoacorbatul de sodiu este o substanţă care prelungeşte perioada de păstrare a alimentelor prin protejare împotriva oxidării (de exemplu: râncezirea, schimbarea culorii). Poate genera alergii, dereglări hormonale, tulburări hepatice, boli intestinale şi ale ficatului, tulburări hepato-biliare, tulburări ale tubului digestiv, tulburări nervoase şi creşterea nivelului de colesterol.
• E330 – acidul citric, agent de reglare a acidității. Cel mai bine documentat efect al acidului citric este distrugerea smalţului dentar, acesta favorizând apariţia cariilor dentare. Acidul citric nu este recomandat în alimentaţia copiilor.  Nu trebuie consumate alimente ce conţin acid citric de către cei care au afecţiuni cardiovasculare sau renale, afecţiuni ale aparatului digestiv şi diaree.
• E331 – Citraţii de sodiu (săruri de sodiu ale acidului citric) sunt folosiţi şi ca agenţi de reglare a acidităţii produselor alimentare, ca antioxidanţi, conservanţi sau arome, produce efecte secundare ca greaţă, vomă, crampe abdominale şi musculare, reacţii alergice, amorţirea extremităţilor, oboseală, ritm cardiac anormal, crize, ameţeală, respiraţie greoaie etc.
• E407 – Caragenanul este un gelifiant, agent de îngroșare. Unele studii au arătat că există riscuri cancerigene asociate cu acest aditiv alimentar.
• E412 – Guma de guar este o polizaharidă folosită în industria alimentară ca stabilizator, emulgator și agent de îngroșare. Poate provoca greață, flatulență și crampe.
• E415 – Guma de xantan este produsă prin fermentarea glucozei, sucrozei sau lactozei de bacteria Xanthomonas campestris. Poate provoca balonare, flatulență, diaree, crampe abdominale și scăderea glicemiei.
• E 417 – gumă tara, stabilizator. Poate provoca alergii.
• E450 – Difosfat disodic este un emulgator care poate provoca reacții alergice, tulburări de tranzit intestinal și modifică echilibrul calciu-fosfor din organism.
• E452 – Polifosfații pot provoca alergii, dereglări hormonale, boli intestinale și creșterea valorii colesterolului. Polifosfații dezechilibrează balanța calciu-fosfor, împiedicând fixarea calciului în oase, favorizând apariția osteoporozei.
• E621 – Monoglutamatul de sodiu este un potenţiator de gust şi aromă. Acesta provoacă reacţii alergice, dureri de cap şi de gât, ameţeală, greaţă, diaree şi poate bloca asimilarea vitaminei B6 şi a calciului. Nu trebuie consumat de femei însărcinate, copii, hipoglicemici, bătrâni sau cardiaci.
• Iodat de potasiu – este un agent de oxidare, folosit uneori în iodarea sării de masă pentru prevenirea deficienței de iod. Este utilizat și în unele formule pentru bebeluși sau ca agent de maturare în produse de panificație.
• Acerola este o pulbere de extract de cirese continand molecule active, care pot ajuta la stabilizarea culorii si aromei pentru o gama larga de produse alimentare.

„La alegerea unui sortiment de crenvurști trebuie să aveţi în vedere cantitatea de carne din respectivul produs şi principalii nutrienţi menţionaţi în declaraţia nutriţională, respectiv cantitatea de proteine, grăsimi/acizi grași saturați, conținutul de sare, evitându-se acei crenvurști care au în compoziție aditivi alimentari, cum ar fi monoglutamatul de sodiu, caragenanul, carminul și nitritul de sodiu. Totodată, trebuie evitați crenvursti obținuți din carne separată mecanic (resturile rămase după îndepărtarea manuală a cărnii de pe oase, adică țesut muscular, cartilagii, vase de sânge, nervi si țesut conjunctiv) cu adaosuri de șorici, zaharuri, ulei vegetal, gelatină și amidon, care de fapt maschează calitatea scăzută a produselor. Totodată, verificaţi termenul de valabilitate şi condiţiile de păstrare din spaţiul de comercializare. Din cauza conţinutului ridicat de sare şi a unor aditivi alimentari cu risc carcinogen, crenvurștii nu trebuie să facă parte din alimentaţia copiilor și a adulților cu afecțiuni cardiovasculare”, a declarat conf. univ. dr. Costel Stanciu, preşedinte al APC România.

„Până acum  vreo patruzeci de ani, crenvurștii de fabrică erau tare savuroși, iar plăcerea de a mânca vreo două trei perechi de crenvurști mai stăruie tulburător în amintirile celor cu tâmple sure sau albe. Treptat, rețetele acelor timpuri au început să fie modificate, întâi spre sfârșitul anilor 1970 (când soia devenise o alternativă pentru carne la mezeluri), apoi foarte mult după ce industria alimentară a trecut în mâinile inițiativei libere. Din fericire, consumatorul conștient nu se lasă pradă inițiativelor deșănțate ale producătorilor de alimente, interesați doar de profitul lor, și începe să manifeste interes pentru sănătatea lui și pentru buna tradiție în domeniul alimentației.Iată cum se făceau crenvurștii de fabrică în urmă cu o jumătate de secol: carnea de vită (pulpă caldă) reprezenta 2/3 din compoziție, slănina de porc 1/3, condimentele (sare și celelalte) nu mai mult de 2%; erau și produse la care raportul carne – grăsime era de 3:1.  La începutul anilor 1980, deja aveam de a face cu soia și subproduse de abator:  în pasta fină de materii prime tocate (numită bradt) se regăsea concentrat de soia (4%), carne tocată de pe oase (5%), emulsie de șorici (2,5%), pigment de sânge integral (1%), condimente și membrane de oaie, iar după afumare caldă și pasteurizare produsul avea max. 69% apă, max. 29% grăsime, min. 9% proteine, cu un termen de garanție de trei zile. După trei decenii, consumatorii pot afla că în crenvurștii pe care îi simt foarte schimbați la gust se pun: cărnuri de specii diferite (porc, pui, vită), slănină, proteine (din soia, din lapte), glucide (amidon, dar și zahăr – care se pune aproape în tot ceea ce constituie aliment!), condimente, mulți aditivi (E-uri) pentru tot felul de scopuri (de stabilizare, de prevenire a oxidării, de sporire a fermității, de conservare, de colorare, de gust – glutamat de sodiu); pasta se trage în membrană artificială comestibilă, iar termenul de garanție a crescut la o lună. Consumatorii mai află că aditivii adăugați sporesc apetitul, aduc mult fosfor și sodiu în corp care dezechilibrează balanța calciu/fosfor și generează mari probleme legate de sănătatea sistemului osos.” Prof. Univ. Dr. Ion Schileru – Departamentul de Business, Științele Consumatorului și Managementul Calității, ASE București.

„Sănătatea este una dintre cele mai importante alegeri în viață, iar dacă odată bunul simț era de ajuns pentru a face această alegere, astăzi trăim într-un ritm alert, avem acces la o piață extrem de diversificată și simțim continuu presiunea obiectivelor personale și profesionale pe care ni le-am propus. Si pentru a face alegerile potrivite la momentul potrivit, avem nevoie de informația corectă și adaptată nevoilor noastre. De aceea, susțin cu convingere că o comunitate a oamenilor sănătoși se contruieste prin schimbarea perspectivei fiecăruia dintre noi asupra sănătății și stilului de viață, prin informare și educare corectă. Nu trebuie să asteptăm ca sistemul să facă primul pas, sănătatea individuală este, înainte de toate, o responsabilitate personală, care începe indubitabil cu alegeri conștiente și asumate. În primul rând, având informația corectă, învățând să aplicăm regulile esențiale de nutriție, alegând alimentele potrivite pentru că știm ce conțin și cum le putem transforma în nutrienți. În al doilea rând, învățând să facem mișcare adaptat vârstei, sexului și condiției fizice. Și nu în ultimul rând alegând conștient și riguros să „practicăm“ continuu un stil de viață echilibrat și sănătos. Ca orice fel de practică, și cea a stilului de viată poate fi schimbată, îmbunătățită, adaptată, orientată spre scopuri și beneficii. Ne trebuie însă pentru asta infomația științifică corectă din partea unor specialiști de încredere ca să alegem în cunostință de cauză.”Dr. Florin Ioan Bălănică, Consultant Personal de Nutriţie şi Sănătate, Fondator „Şcoala Pentru Sănătate şi Longevitate”.

„Alimentația  corectă este numai aceea care provine din natură și există în stare naturală de la Creație. Orice rafinare, izolare de principii nutritive, adaosuri de aditivi, conservări agresive, tratări termice agresive, reprezintă un pericol pentru sănătatea noastră. Sărurile nitrice, în combinație cu aminele din carne, la un pH acid al stomacului, produc nitrosamine cancerigene. Nitriții și nitrații se transformă mai ușor în nitrosamine prin tratarea termică a alimentelor. Proteina de origine animală este factor oncogen prin următoarele mecanisme: consumul abuziv, aport excesiv de fier, care este substrat nutritiv pentru celula canceroasă și în plus favorizează nașterea nitrozaminelor în organism, prepararea la temperaturi înalte (grătar, prăjeli) generează la suprafață cărnii hidrocarburi aromatice și amine heterociclice cu potențial cancerigen, conținut mare de grăsimi saturate, care au și ele efecte oncogene prin mecanismul insulino-rezistent și intoxicarea cu radicali liberi. Un om sănătos poate evita cancerul dacă nu mănâncă carne sau dacă mănâncă carne puțină, adică 1-2 zile pe săptămână, o masa pe zi, carne de cea mai bună calitate. O atenție deosebită trebuie acordată alimentației copiilor, aceștia trebuie să mănânce proteine de calitate (pește, cereale integrale ciuperci, brânzeturi de calitate, avocado etc), nu trebuie să consume zahăr, trebuie să mănânce carne puțină, să evite alimentele cu aditivi, alimentele rafinate, iar părinții trebuie să supravegheze atent greutatea acestora” prof. univ. dr. Pavel Chirilă, membru fondator Clinica Nera – Centru de Recuperare Oncologică. (sursa: APC Romania)