Sorin Prioteasa, fost ofiter SRI – Micii „dumnezei” ai sistemului.

Acum vreo douăzeci de ani făceam practica pe la Biroul de Relații Publice de la Ministerul de Interne. Adică zăceam pe niște scaune și răsfoiam presa zilei. Într-o zi era destul de mare vânzoleala prin clădire, deoarece se împușcase un gardian public, iar starea de azil din cadrul Biroului de Relații Publice era perturbată de ziariștii care încercau să obțină informații în exclusivitate. După vreo două ore a ieșit comunicatul de presă al ministerului, iar eu, împreună cu ceilalți doi colegi, ne-am reluat ocupația extenuantă de a răsfoi ziarele.

La un moment dat, din curtea instituției au început să se audă vociferări și, după câteva zeci de secunde, în încăperea în care mă aflam au intrat două tipe, agitând niște legitimații de presă. Una dintre ele era banală, dar cealaltă mi-a rămas întipărită în memorie – avea cam 1.82, era solidă, îmbrăcată cu o rochie de plajă de pe care nu cred că lipsea vreo culoare percepută de ochiul uman, avea o geantă cu mult auriu și niște săndăluțe numărul 42, în aceiași nuanță cu poșeta.

După efortul urcării celor câteva trepte de la intrare, tipa s-a șters muncitorește pe frunte și, înainte să se îndrepte către angajații din cadrul Biroului de Relații Publice, s-a uitat la banala ei colegă și i-a spus cu o voce baritonală „dragă, bine că s-a omorât ăsta, ca să mâncăm și noi ceva!”. Ăla a fost momentul în care am știut că nu o să devin niciodată jurnalist! Pentru că nu am capacitatea să scriu de foame, ci doar de scârbă!

Zilele astea toată presa este plină de articole în care se relatează „detalii cutremurătoare din azilele groazei”! Toate firmele și ONG-urile au legătură cu persoane apropiate clanului Firea-Pandele. Cu siguranță, cei de la DIICOT au și probe care să confirme faptul că cei doi oameni politici cunoșteau situația din ograda prietenilor lor. Vor fi „scăpate” în presă la momentul oportun. Nu mă interesează care sunt oamenii politici sau funcționarii publici care au girat mizeria de acolo! Eu aș dori să fie făcute publice numele și fețele celor care au lucrat în „azilele groazei”.

Numele și fețele celor care au furat mâncarea acelor bătrâni, care i-au bătut, care i-au umilit. Pentru că ăia nu erau oameni politici. Erau cetățeni români, remunerați pentru munca lor. Erau oameni simpli, care se văitau în cercul prietenilor lor de greutățile vieții de zi cu zi. Se bucurau să facă un grătar cu familia lor, să bea vin prost și mult, să asculte manele despre „valoare”, „dușmani” și „combinații”. Sperau ca viața copiilor lor să fie mai bună decât a lor. Poate că prima oară când au furat mâncarea bătrânilor, au avut mustrări de conștiință! Dar ele au dispărut atunci când și-au privit copiii sătui.

Stăteam la o cafea cu un fost prieten din Ministerul de Interne. El lucra într-un departament care dădea doar soluții de clasare pentru toate plângerile penale referitoare la fapte de corupție și, de fiecare dată când ne întâlneam, eram obligat să îi ascult lamentările referitoare la intruziunea celor din minister în activitatea lor și cum li se impune să mușamalizeze infracțiunile. Ultima dată când m-am întâlnit cu el l-am întrebat dacă a reușit să „aranjeze” concursul pe care urma să îl susțină soția sa pentru a deveni funcționar public.

Mi-a confirmat bucuros că a făcut toate aranjamentele necesare, soția sa fiind deja angajată, dar a devenit foarte posac atunci când l-am întrebat care este diferența între faptele de corupție pe care le mușamalizează la „ordin” și cele pe care le comite din proprie inițiativă… Nu mă înspăimântă deloc oamenii politici sau instituțiile statului român. Nici nu mă încântă!

Oamenii politici își asumă un rol, au un public țintă și cred că majoritatea sunt conștienți de faptul că prestațiile lor spectaculoase le oferă vizibilitate în media, implicit un nou mandat parlamentar sau o funcție publică. Iar instituțiile statului român impun respectarea legii! În schimb, mă înspăimântă lichelele care se ascund în spatele oamenilor politici! Mă îngrozesc funcționarii publici corupți care se ascund în spatele zidurilor instituțiilor!

Nu știu care este momentul în care, din oameni, devin lichele. Știu doar că este suficientă o clipă de lașitate și, în condițiile unei moralități precare și a unor competențe profesionale inexistente, cel care se ascunde în spatele omului politic sau funcționarul public corupt îmi fură drepturile, libertatea, timpul și demnitatea. Doar pentru a-și privi copilul sătul. Corupția nu poate fi redusă doar ca fiind o formă de manifestare a unei clase politice defecte! Ea are nevoie de un mediu de propagare, iar cetățenii români, în acest moment, nu pot opune rezistență acestui flagel.

Indiferent de statusul social sau profesional, majoritatea cetățenilor români nu sunt doar victime ale corupției, ci și generatori de corupție. În timp ce toți jurnaliștii profesioniști, de la care am preluat expresia „azilele groazei”, analizează aceleași informații și scriu articole aproape identice, lansând acuzații către diverși oameni politici și diverse instituții, în funcție de cine îi hrănește, nici măcar unul dintre ei nu a identificat adevărata tragedie – cei care îi umileau, înfometau și loveau pe bătrâni nu erau oamenii politici sau funcționarii publici corupți. Erau tot niște oameni simpli, care doreau să își vadă copiii sătui!

TomisNews / Veghe Patriei