Spune nu cerşetoriei!

”Oamenii sunt impresionaţi când văd bătrâni sau femei cu copii mici cerşind pe stradă. Ei cred că, oferindu-le bani, îi ajută cu adevărat. Mulţi nici nu bănuiesc că cerşetorii sunt doar nişte unelte şi că banii oferiţi de ei ajung în mâinile unor profitori care fac din cerşit o adevărată afacere.” – Poliţişti.ro

Mesajul de mai sus pe care l-am găsit într-o imagine cu sigla forumului politisti.ro prezintă o crudă realitate. În România cerşetoria a devenit un fenomen ce nu poate fi ţinut sub control, o mulţime de cetăţeni oneşti şi muncitor fiind deranjaţi de aceşti indivizi, o mulţime de copii amărâţi fiind trimişi la cerşit de familiile lor ( mai ales de anumite etnii ).

În acest context cerşetoria devine o adevărată afacere clădită pe mizerie, suferinţă şi minciună. O afacere alimentată de mila unor oameni care merită mai mult de atât. Din păcate poliţia nu poate să facă nimic atâta timp cât oamenii nu se plâng şi atâta timp cât parlamentarii aleşi de noi nu depun un efort pentru a reglementa mai bine, mai aspru, acest fenomen, aşa cum se întâmplă în ţările vestice la care ne raportăm cu fiecare ocazie.

Occidentul are legi clare ( şi aspre ) cu privire la acest fenomen. La noi ele nu prea există. Poliţia este des acuzată pentru asta, dar ofiţerii şi agenţii de poliţie nu sunt cei care fac legile, ci acei oameni care se asigură că sunt respectate. Ei sunt mai mereu obstrucţionaţi din a-şi face profesia de acest gol al codului penal.

Acum ca să relatez propria mea experienţă cu cerşetorii şi felul în care ei profită de naivitatea oamenilor voi expune câteva momente cu cerşetorii activi din Petroşani. În jurul market-urilor importante din Petroşani circulă mereu doi cerşetori. Un ţigan cu un bebeluş în cărucior şi o copilă, de aceeaşi etnie.

Cel dintâi cerşeşte absolut mereu cu bebeluşul în cărucior, chiar şi în plină iarnă, chiar şi noaptea pe frig. Evident, nu-i pasă de copil ci de profit. Astfel el apelează la sentimentele trecătorilor pentru a obţine un câştig necinstit prin suferinţa unui copil. A doua persoana, fata, nu cred că a terminat grădiniţa. Cerşeşte mai mereu, insistă de fiecare dată şi se dă drept sărmană. Doar că am văzut-o atât de des pe stradă cu un ţigan tipic ( pălărie, mustaţă, jachetă, bizbirizurii aurii şi argintării ), imediat după ce-şi termina rondul la cerşit, încât nu ştiu cât de ”sărmană” este….

Alţi doi cerşetori se învârt prin jurul fast-food-urilor, lângă spital şi lângă şcoala generală nr. 1. Un cuplu stresant dintre care unul poartă geacă Diessel şi se laudă cerşetoarei de lângă el că are combină acasă. Apoi vin şi cerşesc. Colegii mei le-au atribuit numele de ”peştele” şi ”peştoaica”, oricum ambii, ca şi cei menţionaţi mai sus sunt apţi de muncă. Mai puţin copila, dar cei care o trimit la cerşit mai mult ca sigur n-au nevoie de asta.

Cerşetorii în general sunt apţi de muncă. Totuşi de ce preferă cerşitul decât munca ? Fiindcă sunt lăsaţi, fiindcă au găsit o cale uşoară, au folosit-o odată şi acum nu vor să o lase. E mult mai simplu să câştigi din mila altora într-o zi, stând degeaba, ce câştigă un om onest într-o lună de muncă. E mult mai uşor să cerşeşti decât să lucrezi.

Cerşetoria reprezintă un fenomen parazitar şi de rău augur pentru România ca şi pentru orice stat civilizat din lume. Evident, acest fenomen nu va putea fi niciodată eradicat în totalitatea sa. Este un fenomen istoric, dar poate şi trebuie să fie ţinut sub control, limitat. Avem nevoie de legi mai clare şi mai dure în acest sens, iar munca adevărată, munca rodnică şi onestă trebuie încurajată. Pe această cale vreau să salut iniţiativă celor de la politisti.ro de a desfăşura o campanie împotriva fenomenului numit cerşetorie. Fenomenele infracţionale trebuie combătute. – Sursa: Vocea Patriei