STUDIU pe 12 milioane de persoane: adulții nu sunt în pericol de covid de la copii. Închiderea școlilor a fost/este o greșeală

În 12 martie 2020, un memoriu al lui Carter Mecher, expert în bioterorism şi consilier medical la Veterans Affairs, a ajuns la oficialii din domeniul sănătății publice și nu numai, din întreaga ţară. Închideți școlile. Apăsaţi declanșatorul acum. Și aşa s-a întâmplat, iar odată cu aceasta, libertățile civice pe care le credeam garantate de mult timp – libertatea de a călători, de a face afaceri, de a merge la filme, chiar aceea de a ne părăsi locuinţele – au fost luate.

Au închis școlile. Apoi a fost ca piesele de domino care cad una peste alta. Întreprinderile a trebuit să se închidă, astfel încât oamenii să-şi poată supraveghea copiii acasă. Centrele comerciale a trebuit să se închidă pentru că altfel copiii s-ar aduna acolo. Bisericile, de asemenea. Spaţiile de divertisment au fost închise. Chiar şi parcurile închise. Ordinele de ședere la domiciliu au urmat închiderii școlii. În multe privințe, întreaga legitimitate a lockdownului se bazează pe închiderea școlii.

Un mic grup de oameni de știință pro-lockdown au fost încântaţi, deoarece visul lor vechi de 15 ani de a efectua un astfel de experiment social a devenit în sfârșit realitate.

Închiderea școlii a avut un efect disproporționat asupra femeilor care lucrează. Ele au plecat de la locurile de muncă pentru a avea grijă de copii, încercând să-i ajute să navigheze în lumea nouă şi ciudată a sălilor de clasă Zoom și de a face lecţii prin e-mail. Bărbații au rămas la locul de muncă în calitate de principali asiguratori ai celor necesare.

După cum relatează Washington Post:

Recesiunea pandemiei [lockdown-urile-] a rănit femeile mult mai rău decât bărbații. Ponderea femeilor care lucrează sau caută un loc de muncă a scăzut la cel mai scăzut nivel din 1988, eliminând zeci de ani de câștiguri generate de eforturile depuse în acest sens pe piaţa muncii.

Vineri, raportul de muncă al Departamentului Muncii a arătat că economia a recâștigat puțin peste jumătate dintre locurile de muncă pierdute în martie și aprilie, dar situația rămâne dezastruoasă pentru femei. În prezent, sunt cu 2.2 milioane mai puţine femei care lucrează sau caută un loc de muncă decât în ianuarie, față de o scădere de 1.5 milioane la bărbați.

În nouă luni ale acestui iad, s-ar putea presupune că ar fi existat un test clar dacă și în ce măsură rezultatele grave de îmbolnăvire au fost într-adevăr asociate cu participarea la școală. Acesta a sosit în cele din urmă, iar rezultatele lui nu sunt de loc bune pentru lockdowneri.

Până acum este evident (și a fost din februarie) că aproape nici un copil nu este în pericol din cauza acestui virus. Gradientul de vârstă/sănătate al virusului afectează aproape exclusiv persoanele în vârstă cu comorbidități. Copiii ar fi putut fi de ajutor în atingerea unor obiective bune de sănătate publică și în temperarea virusului, mai degrabă decât să piardă aproape un an complet de școlarizare de calitate până în prezent, fără a mai vorbi despre trauma măștilor obligatorii și a faptului că prietenii lor le-au fost desemnaţi ca potenţiali dușmani purtători de agenți patogeni.

Copiii ar fi fost bine, dar care ar fi fost situaţia despre personalului din învăţământ și a adulților? Blocarea copiilor în case îi menține într-adevăr pe oameni în siguranță și reduc infecțiozitatea și mortalitatea asociate cu SARS Covid-2? Cum s-ar putea testa acest lucru? O modalitate simplă ar putea fi examinarea diferenței dintre rezultatele bolii între mediile interne în care copiii sunt prezenți față de cele în care nu sunt.

Acest lucru pare a fi un test evident. În cele din urmă a fost prezentat chiar un astfel de studiu, lansat de prestigioasa revistă medicală Medxriv: „Asocierea dintre viața în comun cu copii și rezultatele îmbolnăvirile de COVID-19: Un studiu pe platforma OpenSAFELY pe 12 milioane de adulți din Anglia.“

Este cel mai mare studiu realizat până acum (35 autori) privind riscul de covid pentru adulți de la contactul cu copiii, și are o concluzie deloc surprinzătoare, cel puțin pentru cei care au urmat în acest timp calea ştiinţei. Nu a descoperit nici o creștere a rezultatelor grave ale covid pentru adulții care trăiesc cu copii. S-a evidenţiat o mică creștere a infecțiilor, dar fără rezultate negative. De fapt, studiul a demonstrat mai puține decese asociate cu adulții care trăiesc cu copii acasă decât fără copii.

Pentru a cita direct din studiu:

Acesta este primul studiu bazat pe populație care analizează dacă riscul de infecție cu SARSS-CoV-2 înregistrate și rezultatele severe ale COVID-19 diferă între adulții care trăiesc în gospodării cu și fără copii de vârstă școlară în timpul pandemiei britanice. Constatările noastre arată că pentru adulții care trăiesc cu copii nu există dovezi ale unui risc crescut de rezultate severe ale COVID-19, deși poate exista un risc ușor crescut de infecție SARS CoV-2 înregistrată pentru adulții de vârstă activă care trăiesc cu copii cu vârste cuprinse între 12 și 18 ani. Adulții în vârstă de muncă care trăiesc cu copii între 0 și 11 ani au un risc mai mic de deces din cauza COVID-19 în comparație cu adulții care trăiesc fără copii, dimensiunea efectului fiind comparabilă cu riscul mai mic de deces din orice cauză. Nu am observat modificări consistente ale riscului de infecție SARSS-CoV-2 înregistrat și rezultate severe din COVID-19 comparând perioadele de dinainte și de după închiderea școlii.

Ce implică acest lucru?

Rezultatele noastre demonstrează că nu există dovezi de efecte nocive grave de la COVID-19 la adulți în contact strâns cu copiii, în comparație cu cei care trăiesc în gospodării fără copii. Acest lucru are implicații în determinarea echilibrului între beneficii și daune pentru copiii care frecventează școala în pandemia COVID-19.

Formularea pare puțin abstractă, în concordanță cu genul acestui stil de scriere. Pentru a-l pune în limba engleză, frica de rezultate proaste ale Covid nu a fost niciodată un motiv bun pentru a închide școlile. Mai pe şleau: aceasta a fost o greșeală uriașă. Este șocant dacă avem în vedere ce s-a pierdut, cum au fost tratați copiii, cât de brutalizați sunt părinții care au plătit atât de mult în impozite sau în învățământul școlar privat. Este un jaf nu numai de bani, ci și de educație și de viață bună.

De la început, lockdown-urile erau o politică în căutarea unei justificări. Şi abia acum vedem cercetări solide care dovedesc că scepticii lockdown-urilor au fost corecți de la început. Singura întrebare este în acest moment dacă și când “experții” care au produs acest eșec uimitor vor recunoaște eroarea lor. Poate că răspunsul este: atunci când mass-media începe să vorbească despre ea. – Sursa: Paul Ghitiu