STUDIU RECENT: Suplimentele cu vitamina D NU TE POT PROTEJA de COVID-19

La fel ca alți nutrienți care joacă un rol în funcția imunitară, suplimentele de vitamina D au fost oferite ca modalitate de prevenire sau tratare a COVID-19. Cu toate astea, o analiză genetică sugerează că suplimentele cu vitamina D nu pot reduce riscul persoanelor de infectare cu coronavirus..

Acest lucru provine, în parte, din mai multe studii observaționale care arată că populațiile cu deficit de vitamina D au, de asemenea, un risc mai mare de COVID-19 sever, în special persoanele cu pielea mai închisă la culoare, persoanele în vârstă și cei care sunt supraponderali.

Dar un nou studiu genetic sugerează că suplimentele cu vitamina D nu pot proteja împotriva infecției cu coronavirus. În cadrul studiului, care a fost publicat pe 1 iunie în revista PLOS Medicine, cercetătorii de la Universitatea McGill din Quebec, Canada, s-au concentrat asupra variantelor genetice care sunt legate de creșterea nivelului de vitamina D.

Persoanele al căror ADN conține una dintre aceste variante sunt mai susceptibile de a avea în mod natural niveluri mai ridicate de vitamina D, deși dieta și alți factori de mediu pot afecta în continuare aceste niveluri.

Cercetătorii au analizat datele despre variantele genetice de la aproximativ 14.000 de persoane care aveau COVID-19 și le-au comparat cu datele genetice de la peste 1,2 milioane de persoane care nu aveau COVID-19.

Acest tip de analiză, numit studiu de randomizare mendelian, este ca o simulare genetică a unui studiu controlat randomizat, „standardul de aur” pentru cercetarea clinică, notează Healthline.

Ce au descoperit cercetătorii
Cercetătorii au descoperit că persoanele care au una dintre aceste variante, care au mai multe șanse de a avea niveluri mai ridicate de vitamina D, nu au un risc mai mic de infecție cu coronavirus, spitalizare sau boli severe din cauza COVID-19.

Acest lucru sugerează că oferirea oamenilor de suplimente de vitamina D nu le va reduce riscul de COVID-19, deși unii experți consideră că avem încă nevoie de studii clinice din lumea reală pentru a ști cu certitudine.

Analiza genetică are unele limitări
Dr. Martin Kohlmeier, profesor de nutriție la Gillings School of Global Public Health de la Universitatea din Carolina de Nord, a spus că acest studiu și altele similare sunt bine concepute și „excelente din punct de vedere tehnic”. Cu toate astea, sunt limitate de variantele genetice examinate.

”Provocarea este de a găsi un instrument – ceea ce numim un grup de variante genetice – care să simuleze ceea ce credem că ar face suplimentarea cu vitamina D”, a spus Kohlmeier.

Vitamina D joacă un rol în imunitatea înnăscută a organismului, care se ocupă de invadatori ca un virus înainte ca sistemul imunitar să poată genera anticorpi. Răspunsul imun înnăscut are loc imediat sau în câteva ore de la intrarea unui invadator în corp.

În sânge, vitamina D poate fi găsită sub două forme: legată de o proteină sau plutitoare liberă. Acesta din urmă este forma care contează cel mai mult atunci când vorbim despre imunitatea înnăscută.

”Dacă dai cuiva un supliment de vitamina D, nu contează cât de mult schimbi cantitatea legată”, a spus Kohlmeier, „cât de mult schimbi cantitatea gratuită care contează pentru imunitatea înnăscută”.

Problema, a explicat el, este că variantele genetice utilizate în studiile de randomizare mendeliene ale vitaminei D sunt legate în principal de proteina care leagă genele pentru vitamina D.

În timp ce persoanele cu aceste variante au mai multe șanse să aibă niveluri mai ridicate de vitamina D, prezența variantei nu indică câtă vitamină D liberă au la dispoziție pentru a ajuta răspunsul imun înnăscut.

Bonnie Patchen, studentă la doctorat la Universitatea Cornell, este autorul principal al unui alt studiu de randomizare mendelian care analizează legătura dintre vitamina D și COVID-19.

Concluziile studiului sunt similare cu ceea ce au descoperit ea și colegii ei în cadrul cercetărilor lor, care a fost publicat pe 4 mai în revista BMJ Nutrition, Prevention & HealthTrusted Source. Ea a subliniat însă că acest tip de analiză genetică are limitările sale.

Noua lucrare s-a bazat pe date genetice de la oameni de origine europeană, astfel încât rezultatele s-ar putea să nu se aplice altor populații, în special persoanelor cu pielea mai închisă la culoare, care sunt mai susceptibile de a avea niveluri mai mici de vitamina D.

Patchen a spus că în cercetările lor, ea și colegii săi au analizat cât de bine au prezis variantele genetice nivelurile de vitamina D în diferite populații. Rezultatele lor au fost consistente pentru persoanele cu ascendență europeană, a spus ea, chiar și atunci când se iau în considerare alți factori care pot afecta nivelurile de vitamina D, cum ar fi indicele de masă corporală (IMC) și vârsta mai mare.

Ce altă limitare a fost descoperită
O altă limitare a acestui tip de analiză genetică este că se referă doar la variația nivelurilor de vitamina D determinate de genetică – nu poate lua în considerare dieta unei persoane sau alți factori care ar putea afecta nivelul acesteia.

Patchen a spus că acest nivel de variație este „similar cu o schimbare care ar putea fi văzută cu administrarea unui supliment de nivel scăzut”, în jur de 400 până la 600 de unități internaționale (UI) de vitamina D.

”Dar nu se adresează neapărat tipului de modificări acute ale nivelurilor de vitamina D pe care le-ați putea obține cu un tratament cu doze mari”, a explicat Patchen.

Cercetătorii testează zilnic suplimente de vitamina D
În timp ce acest tip de analiză genetică nu poate exclude beneficiile potențiale ale dozelor mai mari de vitamina D, Patchen a spus că „au ieșit cel puțin două studii randomizate care nu arată efectul dozei mari de vitamina D la pacienții spitalizați cu COVID-19”.

Unul dintre aceste studii, publicat pe 17 februarie în revista JAMATrusted Source, a fost realizat în Brazilia.

Medicii le-au administrat pacienților spitalizați cu COVID-19 fie o doză orală unică de 200.000 UI de vitamina D – care este o doză foarte mare, care trebuie luată numai sub supraveghere medicală – fie un placebo inactiv.

Cercetătorii au descoperit că doza mare de vitamina D nu a avut niciun efect asupra duratei de ședere a pacienților în spital.

Dr. David Meltzer, profesor de medicină la Universitatea din Chicago Medicină, și colegii săi au făcut propria lor analiză a datelor din acest studiu.

Au descoperit că pentru persoanele cu niveluri scăzute de vitamina D, nu a existat niciun efect al nivelului de vitamina D asupra rezultatului COVID-19. Dar a fost o poveste diferită pentru oamenii care au intrat în spital cu niveluri superioare.

„Persoanele cu vitamina D ridicată cărora li s-a administrat suplimentar vitamina D s-au descurcat mai bine”, a spus Meltzer. „Erau mai puțin probabil să aibă ventilație mecanică și erau mai puțin probabil să aibă o stație de terapie intensivă”.

Deși această diferență nu a fost semnificativă statistic, Meltzer a spus că această tendință sugerează că se întâmplă ceva important acolo.

În acest studiu, pacienților li s-a administrat vitamina D după ce au ajuns la spital, când se aflau în continuare în boală – ceea ce poate explica lipsa unui beneficiu.

„Medicii au început suplimentarea cu vitamina D când oamenii erau deja bolnavi, după multe zile de la infecție”, a spus Kohlmeier. „Aceasta nu abordează deloc faza imunității înnăscute. Deci, poate exista sau nu un beneficiu al vitaminei D în acest stadiu ulterior al bolii.

Datorită rolului vitaminei D în răspunsul imunitar timpuriu la un virus, Kohlmeier a explicat că oamenii trebuie să fie înscriși în studii randomizate controlate înainte de a se îmbolnăvi.

Meltzer recrutează oameni pentru două studii clinice de vitamina D pe această linie. Ambele implică administrarea zilnică de suplimente de vitamina D înainte de a contracta coronavirusul și monitorizarea acestora pentru a vedea dacă riscul lor de COVID-19 se modifică.

La fel ca Kohlmeier, Meltzer consideră că este important să se testeze efectul suplimentării cu vitamina D asupra riscului de COVID-19, mai degrabă decât să se uite doar la nivelurile din sânge.

“Aportul de vitamina D pe care îl aveți zilnic – sau cantitatea pe care o produceți prin expunerea la soare – contează probabil într-o oarecare măsură”, a spus el, “independent de nivelul din sânge”.

Rezultatele acestor studii, care ar putea să nu fie disponibile până mai târziu în acest an, pot oferi o idee mai bună dacă vitamina D poate preveni infecțiile respiratorii, cum ar fi COVID-19.

Sursa: capital.ro