Subiectivismul la români
Ieri foart multe bloguri naţionaliste au amintit bombardamentele NATO din Serbia, atacând occidentul pentru această tristă, dar justificată întâmplare a istoriei moderne. Zic justificată pentru că în orice conflict militar oamenii suferă, blocuri şi biserici sunt distruse în mijlocul conflictelor, civili nevinovaţi îşi pierd viaţa. Acesta este un lucru caracteristic pentru orice război şi ce s-a întâmplat cu sârbii nu face excepţie de la regulă, oricum nici sârbii n-au fost mai milostivi cu albanezii în acele vremuri. Şi totuşi, de ce tot îi plângem pe sârbi de parcă a fost o crimă de război ?
Mulţi români critică NATO şi transformă acele bombardamente în crime de război deşi sunt acte normale într-un conflict militar. Acte care au dus la o scurtare a războiului şi la pierderi mult mai mici decât dacă s-ar fi trimis toate forţele militare ale NATO peste sârbi.
Cred că aici putem vedea cât de sentimentalişti şi subiectivi suntem defapt. Dacă sârbii nu erau ortodocşi, dacă nu erau ”fraţii” noştri sârbi, nu ne-ar fi păsat. Nu am fi zis nimic, dar spiritul fanatismului religios domină şi ne simţim uniţi cu sârbii chiar şi în greşeli, justificându-ne astfel o demonizare imbecilă şi neonorabilă a forţelor NATO, transformând o simplă acţiune militară într-un holocaust iugoslav.
Probabil tot de asta uităm greşelile sârbilor faţă de albanezi şi românii din Timoc. Crime faţă de albanezi care nu erau necesare, opresiuni faţă de timoceni care la rândul lor nu erau necesare. Uităm lucrurile astea şi uităm că Iugoslavia era un stat comunist, o anexă a Rusiei în spaţiul euro-atlantic, o anexă ce nu putea fi tolerată pentru interesele fiecărui stat european. Un stat artificial care forma un conglomerat de popoare ce-şi doreau, la rândul lor, independenţa.
Cu sârbii am avut mereu o relaţie cel puţin bună, dar nu mi se pare corect să demonizăm unele lucruri doar din cauza unui subiectivism care deja devine caracteristic pentru noi. Devenim orbi faţă de adevăr pentru a privi lumea aşa cum ne place, dintr-o bulă imaginară în care mulţi se închid. Sârbii au şi bune şi rele, intervenţia NATO şi destrămarea Iugoslaviei a fost un act necesar pentru a opri o mulţime de crime, iar bombardamentele care au avut loc nu diferă cu nimic de alte bombardamente militare, din alte războaie. Civilii cad victime în astfel de conflicte. Este inevitabil. Să nu ne mai isterizăm aiurea.
De Alexandru Sudiţoiu | Vocea Patriei
SUSȚINEȚI NATIONALISTI.RO:
ANUNȚ: Nationalisti.ro se confruntă cu CENZURA pe rețele sociale. Intrați direct pe site pentru a ne citi sau abonați-vă la canalul nostru de Telegram. Dacă doriți să ne sprijiniți prin PayPal, orice DONAȚIE este binevenită. Vă mulțumim!
DONEAZĂ MAI JOS PRIN REVOLUT:
sau prin PayPal:
