Superstiţii în duminca Sfintei Cruci. Ce este interzis, astăzi, în a treia duminică din Postul Paştelui

Superstiţii în 31 martie 2019, în Duminica Sfintei Cruci, cea de-a treia duminică din Postul Paștelui. Este o zi care marchează jumătatea Postului, are o importanță deosebită şi este încărcată de semnificații.

Duminica aceasta, pe 31 martie, creștinii ortodocși sărbătoresc Duminica Sfintei Cruci. Această sărbătoare nu are o dată fixă, ci este a treia duminică din Postul Paștelui.

După cum îi spune și numele, în această duminică celebrăm Sfânta Cruce, cea pe care Iisus Hristos a fost răstignit. Duminica Sfintei Cruci marchează jumătatea Postului Paștelui, iar perioada următoare conduce către prăznuirea Patimilor și Învierii lui Hristos.

În această duminică celebrăm atât Crucea, ca semn simbolic, dar și lemnul de viață făcător din care a fost făcută crucea, conform creștinortodox.ro.

De la Mântuitorul Iisus Hristos, Crucea a devenit semnul distinctiv al Bisericii și al creștinismului, fiind un gest sfânt. În Noul Testament, Crucea reprezintă altarul de jertfă al Lui Iisus Hristos.

Superstiţii şi tradiţii în Duminica Sfintei Cruci

În această duminică nu are loc nicio dezlegare, astfel că este ca o zi de post obișnuită. La biserică, însă, Sfânta Cruce este scoasă în procesiune din altar și depusă în mijlocul bisericii, iar Trisaghionul este înlocuit cu un imn dedicat Sfintei Cruci.

În această zi nu se face treabă – nu se spală rufe, nu se coase – pentru că este păcat. În schimb se merge la biserică unde se închină în fața Sfintei Cruci.

Se mănâncă mâncăruri de post, dar și deserturi de post.

Predica Părintelui Cleopa în Duminica Sfintei Cruci

„Iată pentru ce s-a pus această Evanghelie la mijlocul marelui Post. Ca să avem timp până la Sfintele Paşti să ne pocăim, să ne spovedim, să ne împăcăm cu Dumnezeu şi cu oamenii. Și să primim cu vrednicie Sfînta Împărtăşanie. Care este cel mai mare dar pe care ni-l dăruieşte Mîntuitorul pe pământ. Să luăm deci aminte cum trăim, cum ne îndreptăm viaţa, ce am făcut pînă acum pentru sufletul nostru şi ce trebuie să mai facem pe viitor ca să dobîndim mîntuirea noastră şi să scăpăm de osîndă.

Să luăm aminte că tocmai de aceea ne luptă atît de mult diavolul prin slugile lui. Ca să ne răpească ce avem mai scump de la Dumnezeu. Nu averea, nu cinstea, nu prietenii, nu trupul, nu viaţa aceasta pămîntească, ci sufletul pe care ni l-a dat Dumnezeu, care este mai scump decît toate mărgăritarele lumii.

Pentru el suferim atîtea ispite în trup; pentru el ne luptăm o viaţă cu diavolii, cu slăbiciunile firii, cu oamenii răi şi cu patimile ucigaşe de suflet care ne atacă din toate părţile.

După ce am văzut ce este sufletul şi cît de mare este valoarea lui, să vedem acum cum trebuie să ne păstrăm curat de păcate sufletul nostru; sau dacă sîntem stăpîniţi de patimi, care formează cancerul sufletului, cum am putea să ne izbăvim de robia lor şi de veşnica osîndă”.