Tara in care nimanui nu ii pasa
Exista o tara in care toti sunt indiferenti, nimanui nu-i pasa si daca exista cineva caruia ii pasa, si aceluia ii pasa prea putin. Daca stam putin sa ne gandim din ce in ce mai greu sa actionezi in tara in care nepasarea a condus atatia ani. Actionam cand ne ajunge cutitul la os dar si atunci suntem prea putini cei care incercam sa schimbam ceva in comparatie cu numarul mare de ipocriti care rad de la balcon si se uita ca la desene animate. Ei sunt cei carora nu le pasa, carora le este mai usor sa rada, sa priveasca si la urma sa vorbeasca. Si de paraca nu ar fi de ajuns, vorbesc prostii, acuza, instiga la violenta si de cele mai multe ori profita de bunatatea celor care vor sa faca bine, punand sare pe rana.
In tara in care nimanui nu ii pasa, copiii de la tara merg la scoli in care ploua, stau cu geci pe ei si iarna abia tin stiloul in mana. In tara in care nimanui nu ii pasa, liceenii isi cumpara singuri manuale din banii de alocatie( asta daca nu au mamii si tatii bani din spaga luata), studentii pun de-o parte si ultimii 50 de bani iar bunicii se uita nedumeriti cum totul se schimba si ei raman in urma neputinciosi. In tara asta, ori iti pasa si iesi si urli de durere in strada, ori nu iti pasa si te uiti de la etaj aratand cu degetul si razand.
A mai ramas amintirea unei Romanii Mari, unite,amintirea unor traditii care iti aduceau zambetul pe buze si a unor lupte care ne-au facut puternici. Dar exista ceva de care tara asta e plina: coruptie si ipocrizie. Se fura de la cel mai mic la cel mai mare, cu nepasare, fara rusine si fara sa se gandeasca cineva la generatiile care vor veni. Pe strada nimeni nu se gandeste la cel de langa el care poate are nevoie de o mana de ajutor cand se impiedica de o piatra, nimeni nu ii spune copilului care sta cu nasul in telefon ..ca ar trebui sa se uite pe unde calca si nimeni nu isi asteapta randul la coada. Fiecare pentru el intr-o tara in care fiecare fura pentu el, fiecare aduna pentru el, fiecare face planul de bataie doar pentru el.
Acum dupa atata vreme, iesim in strada, strigam cat putem de tare ca ne doare, ca ne-am saturat. Ceea ce e strigator la cer, e ca desi multi gandeau ca noi, cand noi eram in strada, altii erau la gamurile de la bucatarie, dormitor sau pe balcon aratand cu degetul, cascand gura si holbandu-se. Radeau sau isi faceau cruce, zambeau sau se mirau. Asta e Romania ta, tara in care unii plang si ard de vii iar altii petrec sau rad de la balcon. E un alt colt de lume in care mostri au chip de om, in care nepasarea devine mai vizibila pe zi ce trece.
Degeaba incerci sa iesi in strada acum. Degeaba strigi cat poti de tare si ceri o schimbare, cand altii stau ca o statuie sit e acuza tot pe tine. Ai ajuns nebun peste noapte in tara asta daca iti ceri dreptul la viata, ai ajuns un ciudat daca porti drapelul pe umeri ca pe o cruce grea. Esti doar un ametit cu idei de golan daca alegi ca intr-o seara sa nu mai stai in pat la caldura, ci afara in frig, vant si ceata, spunandu-ti oful.
A fost nevoie sa moara oameni pentru ca romanii sa prinda curaj si sa iasa din case. Dar si asa se simte stangacia romanului la orice pas, probabil va fi nevoie sa mai moara romani pentru ca un popor intreg sa realizeze pe ce lume traieste si in mana cui sta puterea in 2015. Pana cand toti se vor trezi la realitate si vor cobora de la geamul bucatariei, in strada sa isi ceara drepturile, nu ne ramane decat sa ne rugam pentru un popor de lasi si sa ramanem puternici in lupta cu coruptia. – Articol de Bianca C. – Nationalisti.ro
SUSȚINEȚI NATIONALISTI.RO:
ANUNȚ: Nationalisti.ro se confruntă cu CENZURA pe rețele sociale. Intrați direct pe site pentru a ne citi sau abonați-vă la canalul nostru de Telegram. Dacă doriți să ne sprijiniți prin PayPal, orice DONAȚIE este binevenită. Vă mulțumim!
DONEAZĂ MAI JOS PRIN REVOLUT:
sau prin PayPal: