„Țâșnea sângele din el, puiul mamii! Îi acoperea capul soră-sii, să nu o atingă și pe ea. Fata mea a călcat pe creiere și plămâni, pentru el, dar i-a murit pe brațe”. 30 de ani de la Revoluție. Ai curaj să citești?

La 30 de ani de la Revoluție, durerea unei mame care și-a pierdut atunci copilul este la fel de vie. Nu, timpul nu vindecă! Cu o băsmăluță pe cap și o săpăligă, stă ghemuită lângă mormântul fiului ei și face locul frumos.

Femeia are grijă ca Petrică al ei să aibă flori proaspete. Băiatul ei a murit după ce și-a protejat sora, chiar dacă din el țâșnea sânge.

Și ce curaj a avut băiatul ei până în ultima clipă! Chiar dacă era tot mai aproape de final, zâmbea ca să își liniștească sora. Îi spunea că „nu moare el dintr-atât” și că Ceaușescu va fi dat jos de la putere. Doar în ultimul moment a lăsat să îi scape o lacrimă și i-a spus soră-sii ultimele lui cuvinte.

„Vai, puiul mamii! Numai mamă să nu fii! Aici e băiatul meu. Poptean Petru. Avea 24 de ani. Își făcuse datoria față de țară. Terminase armata, stagiul militar, la Securitate. Și o venit și s-o angajat și i-o adus aici și i-o omorât, pe 21 decembrie”, a început să povestească, cu accent ardelenesc, mama celor doi revoluționari, dintre care unul singur a mai ajuns acasă.

Îi tremură glasul, după care se stăpânește și vorbește cu seriozitate, apoi apăsat, cu supărare. Și apoi se vede iar durerea, lângă mormântul fiului ei din Cimitirul Eroilor Revoluției.

„După ce s-a terminat cu Timișoara a început Bucureștiul și pe 21 decembrie când a început să îl dea jos pe Ceaușescu au ieșit toți. Românul a fost întotdeauna patriot. Tatăl meu a fost de două ori în război și în concentrare. Și bunicii. Să nu ia străinii și turcii pământul și țara.

Și acum nenorociții ăștia ce au făcut? Că a căzut Ceaușescu… Că de asta a ieșit copilul meu, ca să se răzbune că i-a omorât pe ăștia în Timișoara și de la serviciu l-a adus la miting, că a făcut Ceaușescu miting și a spus că pentru un pumn de dolari huliganii din Timișoara își vând țara. Și atunci mai tare s-a enervat poporul. L-au huiduit și până la ora 17.00… I-au scos de la întreprinderi și i-au adus aici unde le-au făcut monument (Memorialul Renașterii, n.r.).

Acolo lumea l-a huiduit și pe urmă, seara, pe la 16.15, veniseră tancurile, TAB-urile, după 21, că oamenii nu au avut arme să se omoare între ei. Pe 21 a fost armata care spunea că e în fraternitate cu poporul și le ducea poporul flori. Dar a fost și Securitatea și ăștia de la USLA. Băiatul meu făcuse armata la Securitate și a știut ce se întâmplă și i-a spus fiicei mele – că știu de la ea. Băiatul meu a murit în brațe la soră-sa. A fost îmbibată în sângele lui, că a murit pe brațele ei. Amândoi ținându-se de mână”, spune pe nerăsuflate femeia, acum în vârstă de 73 de ani.

Știe povestea pe îndelete. I-a povestit tot fiica ei, care s-a întors acasă cu hainele îmbibate de sângele fratelui pe care nu l-a putut salva.

„După ce s-a terminat cu Timișoara a început Bucureștiul și pe 21 decembrie când a început să îl dea jos pe Ceaușescu au ieșit toți. Românul a fost întotdeauna patriot. Tatăl meu a fost de două ori în război și în concentrare. Și bunicii. Să nu ia străinii și turcii pământul și țara.

Și acum nenorociții ăștia ce au făcut? Că a căzut Ceaușescu… Că de asta a ieșit copilul meu, ca să se răzbune că i-a omorât pe ăștia în Timișoara și de la serviciu l-a adus la miting, că a făcut Ceaușescu miting și a spus că pentru un pumn de dolari huliganii din Timișoara își vând țara. Și atunci mai tare s-a enervat poporul. L-au huiduit și până la ora 17.00… I-au scos de la întreprinderi și i-au adus aici unde le-au făcut monument (Memorialul Renașterii, n.r.).

Acolo lumea l-a huiduit și pe urmă, seara, pe la 16.15, veniseră tancurile, TAB-urile, după 21, că oamenii nu au avut arme să se omoare între ei. Pe 21 a fost armata care spunea că e în fraternitate cu poporul și le ducea poporul flori. Dar a fost și Securitatea și ăștia de la USLA. Băiatul meu făcuse armata la Securitate și a știut ce se întâmplă și i-a spus fiicei mele – că știu de la ea. Băiatul meu a murit în brațe la soră-sa. A fost îmbibată în sângele lui, că a murit pe brațele ei. Amândoi ținându-se de mână”, spune pe nerăsuflate femeia, acum în vârstă de 73 de ani.

Știe povestea pe îndelete. I-a povestit tot fiica ei, care s-a întors acasă cu hainele îmbibate de sângele fratelui pe care nu l-a putut salva.

„După ce s-a terminat cu Timișoara a început Bucureștiul și pe 21 decembrie când a început să îl dea jos pe Ceaușescu au ieșit toți. Românul a fost întotdeauna patriot. Tatăl meu a fost de două ori în război și în concentrare. Și bunicii. Să nu ia străinii și turcii pământul și țara.

Și acum nenorociții ăștia ce au făcut? Că a căzut Ceaușescu… Că de asta a ieșit copilul meu, ca să se răzbune că i-a omorât pe ăștia în Timișoara și de la serviciu l-a adus la miting, că a făcut Ceaușescu miting și a spus că pentru un pumn de dolari huliganii din Timișoara își vând țara. Și atunci mai tare s-a enervat poporul. L-au huiduit și până la ora 17.00… I-au scos de la întreprinderi și i-au adus aici unde le-au făcut monument (Memorialul Renașterii, n.r.).

Acolo lumea l-a huiduit și pe urmă, seara, pe la 16.15, veniseră tancurile, TAB-urile, după 21, că oamenii nu au avut arme să se omoare între ei. Pe 21 a fost armata care spunea că e în fraternitate cu poporul și le ducea poporul flori. Dar a fost și Securitatea și ăștia de la USLA. Băiatul meu făcuse armata la Securitate și a știut ce se întâmplă și i-a spus fiicei mele – că știu de la ea. Băiatul meu a murit în brațe la soră-sa. A fost îmbibată în sângele lui, că a murit pe brațele ei. Amândoi ținându-se de mână”, spune pe nerăsuflate femeia, acum în vârstă de 73 de ani.

Știe povestea pe îndelete. I-a povestit tot fiica ei, care s-a întors acasă cu hainele îmbibate de sângele fratelui pe care nu l-a putut salva.

„După ce s-a terminat cu Timișoara a început Bucureștiul și pe 21 decembrie când a început să îl dea jos pe Ceaușescu au ieșit toți. Românul a fost întotdeauna patriot. Tatăl meu a fost de două ori în război și în concentrare. Și bunicii. Să nu ia străinii și turcii pământul și țara.

Și acum nenorociții ăștia ce au făcut? Că a căzut Ceaușescu… Că de asta a ieșit copilul meu, ca să se răzbune că i-a omorât pe ăștia în Timișoara și de la serviciu l-a adus la miting, că a făcut Ceaușescu miting și a spus că pentru un pumn de dolari huliganii din Timișoara își vând țara. Și atunci mai tare s-a enervat poporul. L-au huiduit și până la ora 17.00… I-au scos de la întreprinderi și i-au adus aici unde le-au făcut monument (Memorialul Renașterii, n.r.).

Acolo lumea l-a huiduit și pe urmă, seara, pe la 16.15, veniseră tancurile, TAB-urile, după 21, că oamenii nu au avut arme să se omoare între ei. Pe 21 a fost armata care spunea că e în fraternitate cu poporul și le ducea poporul flori. Dar a fost și Securitatea și ăștia de la USLA. Băiatul meu făcuse armata la Securitate și a știut ce se întâmplă și i-a spus fiicei mele – că știu de la ea. Băiatul meu a murit în brațe la soră-sa. A fost îmbibată în sângele lui, că a murit pe brațele ei. Amândoi ținându-se de mână”, spune pe nerăsuflate femeia, acum în vârstă de 73 de ani.

Știe povestea pe îndelete. I-a povestit tot fiica ei, care s-a întors acasă cu hainele îmbibate de sângele fratelui pe care nu l-a putut salva.

„După ce s-a terminat cu Timișoara a început Bucureștiul și pe 21 decembrie când a început să îl dea jos pe Ceaușescu au ieșit toți. Românul a fost întotdeauna patriot. Tatăl meu a fost de două ori în război și în concentrare. Și bunicii. Să nu ia străinii și turcii pământul și țara.

Și acum nenorociții ăștia ce au făcut? Că a căzut Ceaușescu… Că de asta a ieșit copilul meu, ca să se răzbune că i-a omorât pe ăștia în Timișoara și de la serviciu l-a adus la miting, că a făcut Ceaușescu miting și a spus că pentru un pumn de dolari huliganii din Timișoara își vând țara. Și atunci mai tare s-a enervat poporul. L-au huiduit și până la ora 17.00… I-au scos de la întreprinderi și i-au adus aici unde le-au făcut monument (Memorialul Renașterii, n.r.).

Acolo lumea l-a huiduit și pe urmă, seara, pe la 16.15, veniseră tancurile, TAB-urile, după 21, că oamenii nu au avut arme să se omoare între ei. Pe 21 a fost armata care spunea că e în fraternitate cu poporul și le ducea poporul flori. Dar a fost și Securitatea și ăștia de la USLA. Băiatul meu făcuse armata la Securitate și a știut ce se întâmplă și i-a spus fiicei mele – că știu de la ea. Băiatul meu a murit în brațe la soră-sa. A fost îmbibată în sângele lui, că a murit pe brațele ei. Amândoi ținându-se de mână”, spune pe nerăsuflate femeia, acum în vârstă de 73 de ani.

Știe povestea pe îndelete. I-a povestit tot fiica ei, care s-a întors acasă cu hainele îmbibate de sângele fratelui pe care nu l-a putut salva.

„După ce s-a terminat cu Timișoara a început Bucureștiul și pe 21 decembrie când a început să îl dea jos pe Ceaușescu au ieșit toți. Românul a fost întotdeauna patriot. Tatăl meu a fost de două ori în război și în concentrare. Și bunicii. Să nu ia străinii și turcii pământul și țara.

Și acum nenorociții ăștia ce au făcut? Că a căzut Ceaușescu… Că de asta a ieșit copilul meu, ca să se răzbune că i-a omorât pe ăștia în Timișoara și de la serviciu l-a adus la miting, că a făcut Ceaușescu miting și a spus că pentru un pumn de dolari huliganii din Timișoara își vând țara. Și atunci mai tare s-a enervat poporul. L-au huiduit și până la ora 17.00… I-au scos de la întreprinderi și i-au adus aici unde le-au făcut monument (Memorialul Renașterii, n.r.).

Acolo lumea l-a huiduit și pe urmă, seara, pe la 16.15, veniseră tancurile, TAB-urile, după 21, că oamenii nu au avut arme să se omoare între ei. Pe 21 a fost armata care spunea că e în fraternitate cu poporul și le ducea poporul flori. Dar a fost și Securitatea și ăștia de la USLA. Băiatul meu făcuse armata la Securitate și a știut ce se întâmplă și i-a spus fiicei mele – că știu de la ea. Băiatul meu a murit în brațe la soră-sa. A fost îmbibată în sângele lui, că a murit pe brațele ei. Amândoi ținându-se de mână”, spune pe nerăsuflate femeia, acum în vârstă de 73 de ani.

Știe povestea pe îndelete. I-a povestit tot fiica ei, care s-a întors acasă cu hainele îmbibate de sângele fratelui pe care nu l-a putut salva.

„După ce s-a terminat cu Timișoara a început Bucureștiul și pe 21 decembrie când a început să îl dea jos pe Ceaușescu au ieșit toți. Românul a fost întotdeauna patriot. Tatăl meu a fost de două ori în război și în concentrare. Și bunicii. Să nu ia străinii și turcii pământul și țara.

Și acum nenorociții ăștia ce au făcut? Că a căzut Ceaușescu… Că de asta a ieșit copilul meu, ca să se răzbune că i-a omorât pe ăștia în Timișoara și de la serviciu l-a adus la miting, că a făcut Ceaușescu miting și a spus că pentru un pumn de dolari huliganii din Timișoara își vând țara. Și atunci mai tare s-a enervat poporul. L-au huiduit și până la ora 17.00… I-au scos de la întreprinderi și i-au adus aici unde le-au făcut monument (Memorialul Renașterii, n.r.).

Acolo lumea l-a huiduit și pe urmă, seara, pe la 16.15, veniseră tancurile, TAB-urile, după 21, că oamenii nu au avut arme să se omoare între ei. Pe 21 a fost armata care spunea că e în fraternitate cu poporul și le ducea poporul flori. Dar a fost și Securitatea și ăștia de la USLA. Băiatul meu făcuse armata la Securitate și a știut ce se întâmplă și i-a spus fiicei mele – că știu de la ea. Băiatul meu a murit în brațe la soră-sa. A fost îmbibată în sângele lui, că a murit pe brațele ei. Amândoi ținându-se de mână”, spune pe nerăsuflate femeia, acum în vârstă de 73 de ani.

Știe povestea pe îndelete. I-a povestit tot fiica ei, care s-a întors acasă cu hainele îmbibate de sângele fratelui pe care nu l-a putut salva.

„După ce s-a terminat cu Timișoara a început Bucureștiul și pe 21 decembrie când a început să îl dea jos pe Ceaușescu au ieșit toți. Românul a fost întotdeauna patriot. Tatăl meu a fost de două ori în război și în concentrare. Și bunicii. Să nu ia străinii și turcii pământul și țara.

Și acum nenorociții ăștia ce au făcut? Că a căzut Ceaușescu… Că de asta a ieșit copilul meu, ca să se răzbune că i-a omorât pe ăștia în Timișoara și de la serviciu l-a adus la miting, că a făcut Ceaușescu miting și a spus că pentru un pumn de dolari huliganii din Timișoara își vând țara. Și atunci mai tare s-a enervat poporul. L-au huiduit și până la ora 17.00… I-au scos de la întreprinderi și i-au adus aici unde le-au făcut monument (Memorialul Renașterii, n.r.).

Acolo lumea l-a huiduit și pe urmă, seara, pe la 16.15, veniseră tancurile, TAB-urile, după 21, că oamenii nu au avut arme să se omoare între ei. Pe 21 a fost armata care spunea că e în fraternitate cu poporul și le ducea poporul flori. Dar a fost și Securitatea și ăștia de la USLA. Băiatul meu făcuse armata la Securitate și a știut ce se întâmplă și i-a spus fiicei mele – că știu de la ea. Băiatul meu a murit în brațe la soră-sa. A fost îmbibată în sângele lui, că a murit pe brațele ei. Amândoi ținându-se de mână”, spune pe nerăsuflate femeia, acum în vârstă de 73 de ani.

Știe povestea pe îndelete. I-a povestit tot fiica ei, care s-a întors acasă cu hainele îmbibate de sângele fratelui pe care nu l-a putut salva.

„După ce s-a terminat cu Timișoara a început Bucureștiul și pe 21 decembrie când a început să îl dea jos pe Ceaușescu au ieșit toți. Românul a fost întotdeauna patriot. Tatăl meu a fost de două ori în război și în concentrare. Și bunicii. Să nu ia străinii și turcii pământul și țara.

Și acum nenorociții ăștia ce au făcut? Că a căzut Ceaușescu… Că de asta a ieșit copilul meu, ca să se răzbune că i-a omorât pe ăștia în Timișoara și de la serviciu l-a adus la miting, că a făcut Ceaușescu miting și a spus că pentru un pumn de dolari huliganii din Timișoara își vând țara. Și atunci mai tare s-a enervat poporul. L-au huiduit și până la ora 17.00… I-au scos de la întreprinderi și i-au adus aici unde le-au făcut monument (Memorialul Renașterii, n.r.).

Acolo lumea l-a huiduit și pe urmă, seara, pe la 16.15, veniseră tancurile, TAB-urile, după 21, că oamenii nu au avut arme să se omoare între ei. Pe 21 a fost armata care spunea că e în fraternitate cu poporul și le ducea poporul flori. Dar a fost și Securitatea și ăștia de la USLA. Băiatul meu făcuse armata la Securitate și a știut ce se întâmplă și i-a spus fiicei mele – că știu de la ea. Băiatul meu a murit în brațe la soră-sa. A fost îmbibată în sângele lui, că a murit pe brațele ei. Amândoi ținându-se de mână”, spune pe nerăsuflate femeia, acum în vârstă de 73 de ani.

Știe povestea pe îndelete. I-a povestit tot fiica ei, care s-a întors acasă cu hainele îmbibate de sângele fratelui pe care nu l-a putut salva.

„După ce s-a terminat cu Timișoara a început Bucureștiul și pe 21 decembrie când a început să îl dea jos pe Ceaușescu au ieșit toți. Românul a fost întotdeauna patriot. Tatăl meu a fost de două ori în război și în concentrare. Și bunicii. Să nu ia străinii și turcii pământul și țara.

Și acum nenorociții ăștia ce au făcut? Că a căzut Ceaușescu… Că de asta a ieșit copilul meu, ca să se răzbune că i-a omorât pe ăștia în Timișoara și de la serviciu l-a adus la miting, că a făcut Ceaușescu miting și a spus că pentru un pumn de dolari huliganii din Timișoara își vând țara. Și atunci mai tare s-a enervat poporul. L-au huiduit și până la ora 17.00… I-au scos de la întreprinderi și i-au adus aici unde le-au făcut monument (Memorialul Renașterii, n.r.).

Acolo lumea l-a huiduit și pe urmă, seara, pe la 16.15, veniseră tancurile, TAB-urile, după 21, că oamenii nu au avut arme să se omoare între ei. Pe 21 a fost armata care spunea că e în fraternitate cu poporul și le ducea poporul flori. Dar a fost și Securitatea și ăștia de la USLA. Băiatul meu făcuse armata la Securitate și a știut ce se întâmplă și i-a spus fiicei mele – că știu de la ea. Băiatul meu a murit în brațe la soră-sa. A fost îmbibată în sângele lui, că a murit pe brațele ei. Amândoi ținându-se de mână”, spune pe nerăsuflate femeia, acum în vârstă de 73 de ani.

Știe povestea pe îndelete. I-a povestit tot fiica ei, care s-a întors acasă cu hainele îmbibate de sângele fratelui pe care nu l-a putut salva.