TEROAREA BOLȘEVICĂ: Torționarul Franț Țandără recunoaște cum a torturat deținuții politici în anii ’50: Era o satisfacție pentru noi să-i batem la testicule. Majoritatea mureau. Nu pot să zic că mă pocăiesc

Fragmente dintr-un interviu de-acum celebru acordat lui Fabian Anton de către Franz Țandără, un torționar al anilor regimului bolșevic, circulă pe internet de cele mai multe ori fără a se menționa autorul interviului. Șocul pe care îl provoacă oricărui om normal afirmațiile torționarului care nu se putea pocăi scuză omisiunea, să spunem.

Facem noi cuvenita îndreptare. Am vorbit cu scriitorul și jurnalistul Fabian Anton și acesta ne-a furnizat încă un interviu, cu un alt torționar, mândru de el, de la Periprava, Nicolae Postea, care apare cu mărturia sa în filmarea din baza materialului, după o scurtă introducere cu fostul deținut politic Ilie Zeană.

Interviul integral cu torționarul Franz Țandără face parte din filmul documentar „Cuvinte pentru comuniști”, realizat de Fabian Anton în 2002 (VIDEO MAI SUS). Crimele povestite de către Țandără s-au petrecut la Spitalul 9 din București, în perioada în care sistemul politic, administrativ și cel represiv din România erau conduse de „consilierii” sovietici NKVD. Iată câteva dintre afirmațiile șocante făcute de Franz Țandără în cadrul interviului:

„Nu puteam să-l ținem (pe deținut) mai mult de 24 de ore. În 24 de ore trebuia să-l terminăm: venea cald și pleca rece. Mă întreba Nicolau (un alt torționar), „câte căpățâni ai făcut luna asta”? Făceai una, două căpățâni pe noapte. Îi spuneam uneori că am făcut 19. Cum, n-ai făcut 30? Adică dacă stăteai 30 de zile, trebuia să faci una pe zi.

La politici, nu le făcea niciun bine(șeful Penitenciarului). Ăsta era interesul. În anii 50 era lupta de clasă, trebuia să scurtăm intelectualii. Trebuia eliminați toți filfizonii, că așa le ziceam. Fie că făcea sau nu studii la Paris, așa ni-i arunca. Trebuia să-i lichidăm. Nu eram numai eu.

Comunismul s-a făcut cu mulți ca mine. Și erau oameni care știau să te incite la nenorociri. Și reușeau.

Unii veneau începuți…și noi îi terminam. Îi terminam prin diferite metode. Bătut la testicule. Era cea mai cruntă bătaie. Era o satisfacție pentru noi să-i batem la testicule. O femeie ne-a învățat. Se zice că ea îi bătea cu creionul, dar eu îi băteam cu o nuielușă până leșinau. Că majoritatea mureau.

Era o plăcere de a tortura. Era o distracție. Nu pot să mă dau înapoi. Nu pot să zic că mă pocăiesc, nu pot să zic Doamne, iartă-mă!”

Torționarul își amintește că la Canal, un alt torționar a aruncat un deținut – viu – într-un cuptor aflat în colonia de muncă. Iar el, Franț Țandără, a luat piciorul care nu arsese și l-a pus pe foc ca să termine treaba.

Pe parcursul filmului Țandără mai face și alte afirmații interesante: el îi cere lui Silviu Brucan, care pe-atunci realiza emisiunea „Profeții despre trecut la Pro TV” cu Lucian Mîndruță, să spună „tot ce-a făcut el înainte, așa cum spun eu acum”.

De asemenea, Țandără mai afirmă că Ion Iliescu nu și-a ars niciodată carnetul de membru de partid al PCR. Spre final, Țandără mai spune că morții din decembrie 1989 sunt „pe mâinile sale” și ale celor ca el, care au „făcut comunismul”.

Torționarul s-a autodenunțat la Poliție ca torționar și criminal dar fără nici o urmare, ne spune Fabian Anton. „Franț Țandără a murit în 2004, după doi ani de la filmarea noastră. Până în ultima clipă a sperat ca cineva din autoritățile statului să vină să-l tragă la răspundere. Cînd a văzut că pe nimeni nu interesează mărturia sa a înțeles că ce s-a întîmplat în 1989 nu a fost decât o minciună”, a mai relevat realizatorul interviului.

VIDEO CU AL DOILEA TORȚIONAR, mai senin decât primul, care afirmă că nu are nici un regret și că „i-a plăcut munca asta”: