TERORISM: Obiectivul băncilor este sinuciderea ta!

Nu doar corupția ucide! Băncile sunt la fel de criminale atunci când încheie contracte abuzive cu clienții lor, fiindcă abuzurile lor duc la decizia debitorilor de a-și pune capăt zilelor.

Recuperatorii de creanțe – interlopi, escroci, cămătari insinuați și tolerați prin subterfugii legislative – se bazează pe presiunea psihică exercitată prin angajați, la adăpostul unor call-centere, ce pot fi identificați cu greu și care acționează din umbră. Scopul acestor interlopi este distrugerea persoanei cu datorii, care se află în imposibilitate de plată, pentru a o determina să se sinucidă. Sinuciderea persoanei duce la încasarea poliței de asigurare de viață pe care a semnat-o atunci când a angajat creditul.

Cesiunea creanțelor bancare către societățile de recuperare ascunde numeroase nereguli, abuzuri și încălcări ale legii. Cesionarea unui credit bancar reprezintă preluarea calității de creditor de către societatea de recuperare, în locul băncii, fără însă ca aceasta să îndeplinească toate condițiile legale pentru a fi creditor într-un contract de credit, aspect de natură a atrage nulitatea cesiunii.

Conform avocaților, recuperatorul de creanță nu există în România din punct de vedere legal, ci doar faptic. Dacă o persoană este sunată insistent și i se induce o stare de teamă, cel care sună încalcă legea penală.

Recuperarea datoriilor de la persoane fizice și juridice se efectuează în cadrul legal numai de către executorii judecătorești și executorii fiscali, respectiv executorii Statului conform Art. 138 – Cod Fiscal. Aceștia trebuie să dețină o legitimație de serviciu (pe care trebuie să o prezinte în exercitarea activității)  și o delegație emisă de organul de executare silită.

Firmele de colectare debite – recuperări creanțe sunt ilegale. Aceasta activitate nu are cod CAEN, nu figurează în nomenclatorul meseriilor și activităților comerciale și este expres interzisă de lege prin Art. 623 – Cod Procedură Civilă.

Debitorii nu cunosc faptul că hărțuielile la care sunt supuși se situează dincolo de Codul Penal al României și nu știu că pot cere în instanță inclusiv daune morale-interese dacă au suferit prejudicii de această natură. La fel cum nici angajații care lucrează în sistem call-center și practică asemenea metode nu știu că nu sunt acoperiți în fața legii de contractul semnat cu angajatorul care îi instigă la comiterea de infracțiuni.

Pe lângă faptul că debitorii care sunt hărțuiți sistematic de către creditori se pot adresa comisariatelor de Protecție a Consumatorilor, și noul Cod Penal îi protejează împotriva unor astfel de abuzuri. În niciun contract de credit sau alte angajamente de plată nu există vreo prevedere potrivit căreia debitorul să-i permită creditorului, fie că este instituție bancară, firmă de recuperare creanțe sau chiar executor judecătoresc, să-l șicaneze telefonic, în mod sistematic, pentru plata datoriei. Cei care comit asemenea fapte sunt pasibili de sancțiuni, inclusiv cu privare de libertate. O plângere în acest sens se poate depune la Poliție ori la Parchetul de pe lângă Judecătoria de reședință. (sursa: nedreptate.net)