Terorismul – cauzalitate dincolo de aparente

Citeam în jurnalul de dimineață că în într-un oraș din Rusia a avut loc un nou atentat terorist cu bombă, în urma deflagrației decedând atât femeia purtătoare de bombă cât și alte 14 persoane, plus o mulțime de răniți.

Știrea este una tip șablon. Ni se comunică natura atacului (cu bombă sau cu praștie), sexul teroristului, unde a avut loc, câți morți sau răniți, măsurile de securitate luate, al câtelea atentat este în țara respectivă și neapărat, la sfârșit, regretele oficialilor, politicienilor (inclusiv străini) pentru familiile victimelor, eventual cu promisiunea fermă de “luptă până la capăt” în războiul împotriva terorismului.

Interesant este că astfel de știri evită să aducă în discuție MOTIVAȚIA atacatorului, istoria personală a acestuia sau a grupului etnic, teritorial sau religios din care provine.

Săpând un pic mai departe, desigur că poți afla detaliile respective: și de obicei afli că este vorba de persoane de pe un anumit teritoriu străin, care au avut de suferit de pe urma represiunilor armate ale statului unde s-a aruncat respectivul în aer. Femei care și-au pierdut familia, ucisă de trupele rusești – în cazul ultimelor atentate de la ruși.

Am căutat să mă pun în pielea unui astfel de atentator, să îi înțeleg psihologia. Cum poate ajunge un om să își curme viața voluntar, într-un act sinucigaș, doar pentru a lua cu el în moarte cât mai mulți “civili nevinovați” ?!

Păi, să vedem. Să spunem că eu sunt o tânără din Tașkent, Cazastan, Tadjikistan, Afganistan sau naiba știe ce altă țară terminată în –stan, “pacificată” cu forța de ruși. Trupele rusești mi-au ucis frații, verii, unchii, tatăl. Trăiesc în mizerie și disperare, nimănui nu îi pasă de drama mea și a familiei mele. Presa internațională nu scrie despre crimele rușilor din țara mea, președinții de state nu se înghesuie să ne căineze soarta cea nedreaptă. Dimpotrivă, la știri îl văd pe Vladimir Putin pozând în mare democrat îngrijorat de soarta Jocurilor Olimpice de la Soci și de chestiunea puilor de balenă eșuați. Cum să nu te indigneze o astfel de nedreptate ?! Cum să mai trăiești așa, și ce sens mai are să mai trăiești în general, când ocupantul rus ți-a luat tot ?!

Astfel de oameni, bărbați, femei, tineri sau bătrâni, chiar copii – nu mai au decât un singur scop. Să provoace atacatorului aceeași suferință care le-a fost pricinuită lor, chiar cu prețul jertfei personale; să dea atacatorului prilejul să guste din propria doctorie amară a suferinței. Căci oamenii devin periculoși doar atunci când li se ia tot, când nu mai au pentru ce trăi. Exclud din discuție cazurile mult mai rare de terorism pe bani, sau cele ce au drept cauză extremismul religios, fanatismul împins la extrem, deși uneori tipurile de motivații se întrepătrund – mai ales când teritoriul ocupat are o populație islamică.

Evident că opinia publică, oarbă la cauzalitatea prezentată mai sus, la munții de nedreptate ce stau în spatele fiecărui atentat terorist, este indignată de carnagiu, de suferința “victimelor inocente”. Însă suntem noi, cetățenii componenți ai așa-ziselor societăți democratice, nevinovați ? Nu noi oare i-am votat pe liderii politici care au trimis armatele noastre să le omoare familiile celor ce astăzi se aruncă în aer în mijlocul nostru ? Nu noi suntem cei care legitimăm, prin votul nostru “democratic”, agresiunea, asasinatul legal, armatele de ocupație ? Nu cumva societățile occidentale își bazează mare parte din propria bunăstare pe jefuirea sistematică a resurselor țărilor din care provin așa-zișii teroriști ? Să ne amintim de bravii luptători ceceni, sau de cei afgani, pe care nici rușii și nici americanii nu au reușit vreodată să îi cucerească.

Sunt oare acești oameni niște teroriști ? Pentru noi, da, căci nouă nu ne aduc decât teroarea morții, a nesiguranței publice. Însă, pentru cei din neamul lor, ei sunt EROI, căci se află în luptă cu dușmanul care îi oprimă la ei acasă. Și atâta vreme cât agresiunea împotriva lor nu se va opri, nici ei nu se vor opri, căci nu pot, nu li se oferă o altă alternativă de a curma asuprirea poporului lor.

Terorismul – în special terorismul din Rusia este de fapt numele dat războiului de gherilă purtat pe teritoriul inamicului, al ocupantului rus, de către cetățenii țărilor ocupate militar de acesta.

Astfel de atentate au menirea de a obliga populația civilă, singura care suferă pierderi – să protesteze împotriva liderilor care au trimis armate pe capul populațiilor din care provin atentatorii. Căci dacă urmăm acest lanț al cauzalității, constatăm că principalii vinovați nu sunt atentatorii, ci liderii politici care au ordonat armatelor ocupante crimele de război niciând văzute de presă sau de opinia publică.

În opinia mea, Vladimir Putin este responsabil de morțile tuturor cetățenilor ceceni (omorâți de armata rusă) sau ruși (omorâți în atentatele cecene).

Iar atâta vreme cât populația civilă din Rusia acceptă crimele împotriva unor minorități fără a lua atitudine, fără a taxa liderii militari de la Kremlin, rușii își merită soarta de victime în atacurile teroriste. A nu lua atitudine, a nu opri carnagiul din țările ocupate de armata rusă “eliberatoare” te face părtaș la crimele acesteia – și bun de plată – atunci când vine “factura”.

În aceeași manieră, nu  cred că românii au înțeles vreodată corect “crimele” legionarilor, asasinarea lui Armand Călinescu și a lui I.G. Duca. S-a întrebat cineva ce anume i-a făcut pe cei trei tineri nicadori – toți trei oameni cu studii superioare, să procedeze în acest fel ? Analizând profilul celor trei ucigași ai lui I.G. Duca, primul dintre ei, Nicolae Constantinescu – era economist de profesie. Cel de-al doilea a fost Doru Belimace, licențiat al Facultății de Litere din București și student la Facultatea de Drept. Iar cel de-al treilea, Ion Caranica – a studiat la Școala Comercială din Salonic iar apoi la Academia Comercială din București. Problema este că nimeni nu se întreabă cu ce i-a supărat atât de tare I.G. Duca încât să îi determine pe acești tineri să îl împuște pe peronul gării din Sinaia ?

Păi, nu are rost să înșir toate nedreptățile și abuzurile la care au fost supuși legionarii sub regimul “democratic” al lui Carol al II-lea. Ca și astăzi, jandarmii lui Armand Călinescu și ai lui Duca băteau și fugăreau legionarii care îndrăzneau să construiască biserici, să repare drumuri sau poduri, pe motiv că fac “propagandă” legionară. Uneori jandarmii îi mai și împușcau pe tinerii legionari și pe sătenii care îi susțineau. Fără judecată, fără lege. Doar la ordin, așa cum se întâmplă și azi, cu jandarmii lui Ponta, la Pungești. Când vezi că legea și justiția nu te apără și că primează doar dreptul celui mai puternic, ce poți face ? Îți faci singur dreptate, ataci sursa abuzurilor și a nedreptăților.

Asta au făcut teroriștii astăzi în Rusia, asta au făcut și legionarii români la noi. Și acolo se va ajunge și la Pungești sau oriunde altundeva unde legea și justiția nu mai protejează oamenii, iar oamenii nu vor mai avea ce pierde.

Mihai Rapcea