Testamentul lui Hitler: „Tot ceea ce am revine partidului.” Dezvăluiri istorice despre ultimele momente

Pe 30 aprilie 1945, Adolf Hitler se sinucidea cu un glonț de revolver în buncărul său din Berlin, în vreme ce soția sa Eva Braun se otrăvea cu cianură.

Înainte de a se omorî, dictatorul german și-a redactat testamentul în care face aluzie la căsătoria sa târzie, care avusese loc doar cu 24 de ore înainte, pe 29 aprilie. Martori fuseseră șeful cu propaganda Joseph Goebbels și liderul partidului nazist Martin Bormann.

Cel dintâi s-a sinucis pe 1 mai 1945, al doilea în ziua următoare, pe 2 mai 1945, în circumstanțe misterioase, încercând să fugă din Berlin.

Frau Anni Winter, o altă persoană de care Hitler pomenește în testament, era guvernantă la locuința sa din München.

Iată ultima scrisoare lăsată de Hitler:

„Testamentul meu

Nu credeam că mi-aș fi putut lua responsabilitatea de a mă căsători în timpul anilor de luptă. Am decis, înainte de încheierea carierei mele, să o iau de soție pe tânăra femeie care, după mulți ani de prietenie fidelă, a intrat de bună voie în orașul practic asediat pentru a-mi împărtăși destinul.

De bună voie, ea mă va urma și în moarte, în calitate de soție. Unirea noastră ne va consola pentru tot ceea ce a trebuit să renunțăm din cauza misiunii mele în slujba poporului.

Ceea ce am – dacă ceea ce dețin poate fi considerat valoros – revine partidului. În cazul în care acesta nu ar mai exista, revine statului; în cazul în care și statul ar fi nimicit, orice decizie din partea mea devine inutilă.

Tablourile mele, grupate în colecții pe care le-am constituit de-a lungul anilor, nu au fost adunate în interesul meu personal ci în vederea amenajării unui muzeu în orașul Linz pe Dunăre, acolo unde am copilărit.

Doresc sincer ca dorințele mele să fie respectate.

Îl numesc ca executor testamentar pe cel mai loial camarad din partid, Martin Bormann.

Îi dau toată libertatea de a lua deciziile care se impun. Îi permit să recupereze tot ceea ce reprezintă valoare sentimentală sau care ar fi indispensabil fraților și surorilor mele dornice să ducă o viață simplă și modestă, mai ales mamei soției mele și fidelilor mei colegi pe care el îi cunoaște bine, în special secretarelor mele, lui Frau Winter etc. care m-au sprijinit timp de mulți ani.

Soția mea și cu mine, pentru a scăpa de infamia destituirii sau a capitulării, alegem moartea. Dorința noastră este de a fi incinerați acolo unde am efectuat cea mai mare parte din munca mea publică cotidiană în timpul celor doisprezece ani petrecuți în slujba poporului meu.

Redactat la Berlin, 29 aprilie 1945, orele 4.

A. Hitler”

Sursa: Evenimentul Istoric

Vezi si: Ultimele cuvinte ale lui Hitler înainte să se sinucidă. Dezvăluirea pilotului său