TIGANII EVACUEAZA SPITALELE DE COPII / UN TATA le propune românilor un proiect în premieră: „Dă-mi 1 leu ca să construim un spital pentru copii“.

DUPA CE MAFIA TIGANEASCA DIN  TIMISOARA A EVACUAT UN SPITAL DE COPII (vezi aici: https://test1.nationalisti.ro/2013/11/spital-de-copii-evacuat-de-un-clan-tiganesc/) un parinte vine cu o campanie inedita:

Bucureşteanul de 37 de ani şi-a propus să construiască primul spital de oncologie şi hematologie pediatrică. Adică un loc unde să trateze şi să vindece cancerul la copii. Pentru asta, el cere fiecărui român să doneze un leu o dată la nouă luni. În trei ani s-ar strânge 18 milioane de euro, iar spitalul ar putea fi construit. Cu banii noştri, pentru noi.

“Dă-mi 1 leu, te rog! Ca să construim un spital pentru copii. Cel mai bun tată”. Recunoaşte, cititorule, fie că eşti părinte, fie că nu ai copii, că un astfel de text spune o poveste. Una care te intrigă, care te face să fii curios – vrei să ştii cine-i omul. Poate spui încântat „uau”, poate dai primul Share unei postări care nu-ţi cere like-ul şi faci gestul simplu de a spune “Mă bag”. Şi, odată cu asta, donezi pentru un proiect ce poate părea nebunesc. Cel al construirii unui spital privat pentru copii, care ar putea fi realitate în trei ani dacă fiecare român care trăieşte în această ţară ar dona 1 leu o dată la 9 luni. S-ar strânge astfel 80.000.000 lei. Da, aţi citit bine: optzeci de milioane de lei. “De ce nu?”, îţi zici. Doar ani de zile ai cotizat la stat, finanţând cu banii tăi sistemul medical bolnav.

Ce faci: îi dai sau nu banii necunoscutului care-ţi spune o poveste? O poveste despre sănătate, despre copii, despre nevoi şi despre generozitate. O poveste despre puterea ta de a face lucrurile să se întâmple. Ce faci? Sunt români care au ales deja să doneze într-un cont în spatele căruia se află deocamdată o persoană fizică – un tată, Alex Zamfir, de 37 de ani.

Miercuri, el a postat pe blogul personal ideea şi a anunţat lansarea unei platforme dedicate proiectului: www.1leu.org. “Ne propunem să strângem această sumă pentru construcţia primului centru medical independent de oncologie şi hematologie pediatrică din România. Fără a cere şi fără a primi vreun ban de la statul român. Adică doar din donaţii şi sponsorizări oferite de persoane fizice şi juridice private, române sau străine, fonduri europene sau de alt gen. Dar nu bani publici româneşti. Ne dorim ca acest spital să fie construit de noi pentru toţi copiii noştri”.

“Nu, nu este o glumă. Este cel mai serios proiect din viaţa mea”, spune Alex Zamfir, un publicitar, licenţiat în Ştiinţe Economice şi tată al lui Mark, aşa cum se prezintă. “Îmi place teribil că sunt un nimeni. Şi nu în sensul rău. Sunt un simplu cetăţean. Care, alături de alţi 10 oameni, s-a înhămat la această idee nebunească – că îi putem convinge pe cât mai mulţi români să doneze câte puţin ca să construim un spital de oncologie şi hematologie pediatrică. Ne trebuie 80.000.000 de lei, aproximativ 18.000.000 euro, bani care acoperă: achiziţionarea unui teren de aproximativ 1,5 hectare, o construcţie de aproximativ 7.000 mp, cu secţie de radioterapie şi transplant medular, cu laborator propriu, cu două săli de operaţie şi echipamente de ultimă generaţie ca dotare. Costul acesta înseamnă proiectul de la zero până în momentul în care începe să funcţioneze”, mai spune Zamfir.

Schiţa proiectului viitorului spital de oncologie pediatrică pe care Alex Zamfir vrea să îl construiască

Deocamdată, nu are nimic în afară de idee şi mult entuziasm. Şi de banii care au început să se strângă. “Putem spune că este un proiect €œgreenfield”, afirmă publicitarul, acum martor al reacţiilor neaşteptate de simpatie cu care proiectul a fost primit. I-au scris oameni să îl încurajeze:  “Avem un român din Suedia care ne-a anunţat că deja şi-a setat contul să ne vireze lunar 20 euro până când se va strânge suma. Un american din New York ne-a anunţat că în cursul acestui an va organiza un concert caritabil în beneficiul acestui spital. Sunt deja 50 de persoane care au donat sume între 1 leu şi 500 de lei”.

Alex Zamfir are şi încredere. “I-am  povestit lui Mark aproape zilnic despre proiect. Cât de fericit sunt că i-am strâns pe toţi oamenii ăştia grozavi lângă proiect, că în sfârşit l-am demarat. Aseară îi spuneam că sunt super încântat de reacţia oamenilor. El, foarte pasionat de unelte şi excavatoare, mă întreabă mereu când îl duc la şantier că să vadă excavatoarele. Eu îi răspund că sper că în curând. Nu l-am minţit niciodată şi n-am de gând să încep acum”.

Da,  Alex Zamfir are şi un plan iniţial de afaceri la care spune că lucrează pentru a-l dezvolta în amănunt, mai ales că – la un moment dat – echipa din spatele proiectului are în plan să acceseze diverse fonduri: “Vom încerca că interacţiunea cu statul să fie redusă la minim. Credem că e mai bine”.

“În principiu, da, vom colabora cu Casa de Asigurări. Planul iniţial este să nu ne folosim de niciun ban public pentru a ridica spitalul. Apoi, având în vedere că părinţii contribuie cu bani din salariul lor la Fondul de Sănătate, ni se pare normal ca ei să poate beneficia de aceşti bani atunci când au nevoie. Cu siguranţă însă că sumele decontate de Casă vor fi mult mai mici faţă de costul real al unor operaţii şi tratamente. De aceea, pentru noi este mai degrabă important să încercam să atragem cât mai multe fonduri private şi în susţinerea funcţionării spitalului”.

Ce ştie acum e că spitalul va fi unul privat, deţinut de o fundaţie, ai cărei membrii fondatori vor fi cei 11 oameni care şi-au asumat acest proiect. Tot fundaţia va căuta şi va angaja personalul pentru posturile necesare operării unui spital: director general, director medical, doctori, asistente, infirmiere.”Ne dorim o fundaţie pentru că nu vrem că acesta să fie vreodată un proiect care să aibă că obiect profitul. Asta nu înseamnă că spitalul nu va avea costuri de operare. Acestea vor fi acoperite din: plată operaţiilor, că în orice alt spital privat din România sau străinătate, din donaţii şi sponsorizări. De asemenea, o comisie medicală a spitalului va stabili anumite cazuri sociale ale unor copii grav bolnavi care nu îşi permit plată intervenţiilor, şi acestea vor fi făcute fie cu o plată minima, fie gratuit”, proiectează viitorul – în vorbe – tatăl lui Mark.

Vorbeşte despre costurile unei intervenţii noi – “le preconizam a fi mult mai mici că în străinătate”, despre echipe medicale de afară – “chiar aducând aceeaşi doctori”: “Nu urmărim profitul, ci doar costurile de operare a spitalului şi, în plus, dacă vom reuşi să strângem bani din donaţii şi sponsorizări, o parte din aceste costuri vor putea fi astfel suportate”.

Spitalul pentru care Alex şi prietenii lui strâng bani este proiectat să aibă 50 de paturi. Nici prea mare, nici prea mic, spune iniţiatorul. “Ca multe alte lucruri în România, o statistică oficială privind copiii bolnavi de cancer este foarte greu de obţinut, mai ales că mulţi aleg să se trateze în străinătate. Ne-am uitat şi pe la alte spitale de afară, care au secţie de oncologie pediatrică şi am convenit că 50 este o cifră potrivită pentru România. Ştim că nu îi vom putea trata pe toţi, dar acest spital, odată construit, va face o mare diferenţă”, crede Alex Zamfir, iniţiatorul ideii, în spatele căreia nu stă o poveste personală, ci doar durere: “Fiecare caz despre care citesc mă sfâşie. Nu exagerez, când citesc despre vreun copil bolnav, simt că mor un pic”.

Zamfir spune că ideea i-a venit după ce, la finalul lui 2014, a demarat campania „Dă-mi 1 leu pentru Tudor”, un băieţel de 3 ani şi jumătate diagnosticat cu tetrapareză spastică. “Mai avea nevoie de 120.000 lei pentru o operaţie în Turcia. În 3 săptămâni, am reuşit să strângem 135.500 lei, astfel încât nu doar că Tudor a putut să se opereze – săptămâna aceasta a scăpat de gips,  dar un alt băiat, Dani, care are aceeaşi problemă, a primit de la Tudor diferenţa de bani şi a plecat şi el la analize în Turcia.  Şi m-am gândit că, OK, de ce să nu încerc, prin aceeaşi metodă, să strâng bani pentru un spital cum nu mai există altul în România? I-am povestit lui Eugen, prietenul meu care are o firmă de echipamente medicale şi predă la Universitatea Carol Davila, la o cafea despre proiect şi am zis să-l facem. Apoi am început să căutăm oameni care să ne ajute în acest proiect. Eugen îl ştia pe Dan Captaru, care are background de management medical şi, de asemenea, pe Matei Săndulescu, un arhitect cu expertiză în construcţia de spitale. Alături de ei am dezvoltat proiectul şi bugetul”, povesteşte bărbatul.

„Toţi ceilalţi opt oameni: Iulia, Anca, Dan D, Dio, Călin, Ştefan, Adrian, Florin sunt prieteni de-ai mei, la fel de nebuni că mine care, în momentul în care au auzit ce îmi doresc să fac au zis „Mă bag!”. Chiar e simpatic, pentru că majoritatea m-a întrebat „Si eu ce trebuie să fac?” Răspunsul meu a fost: „Habar n-am! Vedem pe parcurs! Deocamdată trebuie să îţi doreşti foarte tare să îl facem!””.

Dar dacă pe parcurs entuziasmul românilor faţă de ideea construirii unui spital pentru copii va dispărea, iar lumea nu va mai face donaţii, ce va face Zamfir? “Dacă noi nu ne vom pierde entuziasmul, proiectul se va materializă. Dacă totuşi nu se vor strânge toţi banii necesari, le vom propune oamenilor două variante: fie să le dăm banii înapoi, fie să facem o altă faptă bună cu ei”, spune Alex Zamfir pentru gândul.

“Sunt deja 50 de persoane care au donat sume între 1 leu şi 500 de lei. Şi multe altele care ne-au anunţat  că o vor face. Pentru că nu avem nicio presiune de a strânge banii mâine, ne dorim în primul rând că lumea să audă de noi, să capete încredere în noi, să vadă că suntem serioşi în ceea ce facem. E normal că unii să fie reticenţi la această idee: „vin 11 nebuni şi zic ei că vor 80 de milioane să facă un spital”. Îi înţeleg perfect. Îi rog doar să aibă puţină încredere şi să stea aproape de proiectul nostru. Şi sunt convins că în scurt timp îi vom convinge şi pe ei.

Un prieten care lucrează într-un ONG din România mi-a spus o vorbă foarte adevărată  „Românii nu donează pentru că nimeni nu le-o cere”. Eu mai spun ceva: „Dă-le oamenilor şansa să fie buni şi ei nu te vor dezamagi”. Sper că acest proiect să ne dea dreptate amândurora”, conchide Alex Zamfir.

Ce intenţionează Alex Zamfir să facă cu capitalul de simpatie astfel câştigat? “Proiectul acesta nu este despre mine, aşa cum nu este despre niciunul din cei 11. Deşi sună poate patetic, este despre români, România şi ce putem face noi, ca ţară, ca să dăm un exemplu nouă înşine şi altora. Şi dacă la vreun moment dat eu sau oricare din ceilalţi prieteni ai mei vom beneficia de vreun capital de imagine, sper să fim suficient de deştepţi încât să-l folosim pentru a face bine”.

Când banii românilor dăruiesc viaţă altor români

Din 2012, în România fiinţează şi lucrează în beneficiul bolnavilor de cancer Asociaţia Dăruieşte Viaţa. Un an mai târziu, alături de Ogilvy, asociaţia a creat prima platformă online de strângere de fonduri care transparentizează investiţiile companiilor sau persoanelor fizice, în proiectele pentru dotarea şi modernizarea centrelor oncologice din România – Bursa de Fericire. Au strâns astfel peste 1 milion de euro, bani investiţi în dotarea şi modernizarea centrelor oncologice din România. Asociaţia a creat primul Centru de excelenţă în tratarea şi diagnosticarea cancerului la copii, din România, indispensabil diagnosticarii corecte şi la timp a cancerului la copii şi adulţi şi, în cadrul unui alt proiect, a triplat capacitatea de transplant a României, de la 8 camere sterile, câte existau în 2009, la 26 funcţionale astăzi. Totodată, a mărit capacitatea secţiei de neonatologie a Maternităţii Polizu, prin achiziţia de aparatură performantă şi incubatoare.

REAMINTIM: Spital de copii, evacuat de un clan tiganesc

O secţie a Spitalului de Copii Timişoara a fost evacuată de un clan de tigani, cu tot cu medici şi cei 20 de copii internaţi în unitatea medicală. Micuţii au fost mutaţi în alte spitale. Evacuarea a fost făcută în baza unei hotărâri judecătoreşti prin care Vladimir Cârpaci, unul dintre membrii clanului, a intrat în posesia clădirii.

Secţia de Pneumologie şi TBC a Spitalului de Copii „Louis Ţurcanu” din Timişoara a fost evacuată în cursul zilei de vineri, în baza unei hotărâri judecătoreşti, după ce clădirea a ajuns în proprietatea clanului Cârpaci, potrivit renaşterea.ro.

Astfel, întreaga secţie, care cuprindea pacienţii, personalul medical şi aparatură, au fost mutate într-o clădire aflată în apropiere. În momentul respectiv în incinta spitalului se aflau 20 de copii, opt dintre aceştia aflându-se la secţia TBC, în timp ce restul erau internaţi la Pneumologie.

În prezent, posesorul clădirii este Vladimir Cârpaci, membru al clanului Cârpaci, după ce a intentat un proces pentru recuperarea spaţiului încă din anul 2006. Mai mult, bărbatul a declaract că urmează să recupereze şi o sumă mare de bani privind chiria restantă de la conducerea spitalului. În acelaşi timp, el a adăugat că este nevoit să renoveze imobilul, dat fiind că acesta a fost distrus. De pe România TV

Nota: Nationalisti.ro  sustine folosirea termenului de “tigan” si nu cel de “rrom”, atunci cand se face referire la denumirea etniei respective