Torţionarul Augustin Lazăr vrea să se încoroneze cu „Dosarul Revoluţiei” PENTRU A ACOPERI SCANDALUL DIN JURUL SĂU

Munca procurorilor militari de a finaliza „Dosarul Revoluţiei” a fost spulberată de faptul că anunţul trimiterii în judecată a dosarului a fost făcut de Augustin Lazăr, Procurorul general semi-revocat, aflat în plin centrul scandalului în care este acuzat că a executat ordinul Securităţii de a-l ţine sub tortură pe disidentul Iulius Filip în Penitenciarul Aiud pînă în ultima zi a condamnării sale!

Un astfel de dosar, după 30 de ani de la Revoluţie, nu este unul oarecare şi, deci, tot din ce ţine de conţinutul său trebuie să nu genereze suspiciuni, de la primul interogatoriu, pînă la anunţul finalizării Rechizitoriului, căci orice semn de întrebare poate pulveriza întregul dosar, aşa cum s-a întîmplat de mai multe ori pînă acum, cînd dosare disjunse au fost retrimise la Parchet pentru refacerea anchetelor.

Faptul că acum Rechizitoriul dosarului Revoluţiei a fost trimis în judecată, iar anunţul a fost făcut chiar de Procurorul general Augustin Lazăr deja pune sub semnul întrebării întreaga anchetă pentru că se pune întrebarea: NU CUMVA AUGUSTIN LAZĂR SE ÎNCORONEAZĂ CU „DOSARUL REVOLUŢIEI” PENTRU A ACOPERI SCANDALUL DIN JURUL SĂU?

„Dosarul Revoluţiei” trebuia să fie scos de sub orice suspiciune

Augustin Lazăr a fost dovedit zilele acestea că a îmbrăcat haina torţionarului în vremea comunismului, acceptînd să fie unealta Securităţii ca procuror desemnat să controleze şi să decidă asupra condiţiilor de detenţie din Penitenciarul Aiud, inclusiv a deţinuţilor politici. Cel puţin în cazul Iulius Filip, documentele arată clar că Augustin Lazăr, cu bună ştiinţă, i-a prelungit acestuia tortura inimagibilă pe care a suportat-o în timpul detenţiei.

„Dosarul Revoluţiei”, tocmai pentru că nu este un dosar oarecare, trebuia să fie scos de sub orice suspiciune, nu să i se pună în braţe lui Augustin Lazăr pentru ca el să se încoroneze cu acest trofeu în tentativa de a scăpa de acuzaţiile grave care i se aduc, potrivit cărora a slujit tocmai regimul comunist împotriva căruia s-a realizat Revoluţia din Decembrie 1989!

Pînă la proba contrară, putem accepta că acest rechizitoriu este corect

Nu cunosc amănunte din acest dosar, aşa încît prezum că munca procurorilor militari a fost serioasă, corectă, de bună credinţă, fără influenţa politică a celor care au dorit mereu să folosească acest dosar ca armă împotriva adversarilor. Cel puţin pînă la proba contrară, putem accepta că acest rechizitoriu este corect.

Atunci, de ce procurorii militari au acceptat ca girul acestui Rechizitoriu să fie dat de unul dintre cei despre care se spune că ar fi fost torţionar în perioada comunistă? Nu era mult mai simplu ca anunţul trimiterii Rechizitoriului în instanţă să fie făcut de şeful Parchetului militar, adică de şeful direct al procurorilor care l-au instrumentat?

De ce să laşi acest anunţ, cu puternice reverberaţii, în gura celui care l-a retrimis pe Iulius Filip pentru încă doi ani în mîinile torţionarilor din Penitenciarul Aiud, devenind astfel el însuşi torţionar? Exagerînd puţin, este ca şi cum Adolf Hitler ar fi fost invitat să deschidă şedinţa Tribunalului de la Nürnberg!

Un circ mediatic

Dacă tot am fost obligaţi să asistăm la acest circ mediatic al lui Augustin Lazăr (care, în loc să-şi anunţe spăşit demisia ca fost torţionar securisto-comunist, a vrut să se împopoţoneze cu titlul de anti-comunist), măcar acum, în ceasul al 13-lea, Parchetul militar să ignore anunţul lui Augustin Lazăr şi să organizeze o altă conferinţă de presă în care să anunţe trimiterea în instanţă a „Dosarului Revoluţiei”!

Ca o ştergere a scuipatului pe care Augustin Lazăr l-a aruncat pe acest dosar şi spre cei care au luptat împotriva comunismului şi au făcut posibilă Revoluţia din Decembrie 1989.

Ion SPÂNU