Trădare și înaltă trădare

Acum câteva zile, cineva m-a întrebat ce am cu SRI-ul, de ce îl atac cu atâta virulență, ce mi-au făcut cei de acolo de m-au pornit așa de tare. Nu am nimic cu instituția, pe care o consider vitală pentru funcționarea Statului nostru, pentru Independența și Suveranitatea României. Sunt una dintre persoanele care a pus umărul la așezarea pietrei de temelie a acestei structuri (prima conducere a ei știe foarte bine la ce mă refer). Este firesc să fie susținută și bugetată corespunzător, pentru a-și îndeplini sarcinile cu care a fost investită prin Lege. Nici cu lucrătorii acestui serviciu nu am nimic, mai ales că în marea lor majoritate sunt oameni integrii, buni profesioniști, care de multe ori își neglijază familiile, problemele personale, lucrează multe ore peste program, doar ca să-și îndeplinească cu rigurozitate și eficiență atribuțiunile, în condițiile în care retribuirea lor nu se ridica nici pe departe la nivelul eforturilor și importanței activității pe care o desfășoară. Nu au salarii speciale, nu primesc pensii speciale, nici aprecierea Statului, din această perspectivă fiind mult diminuată față de cea a magistraților și a altor categorii de funcționari publici privilegiați. De aceea le port un respect deosebit și sunt permanent alături de ei sufletește și nu numai.

Eu m-am revoltat împotriva fostei conduceri a SRI, în special a domnilor Maior și Coldea, dar și a acoliților acestora, care, împreună cu șefii altor instituții de forță au creat un grup infracțional organizat și care a funcționat și mai funcționează încă pe principii mafiote, departe de normele legale și cutumele specifice unei democrații reale, implicând instituția în acțiuni ilicite, acțiuni care au afectat grav Siguranță Națională a României, pe care avea obligația – și legală, dar și morală – să o realizeze, punând o pată nemeritată pe obrazul fiecărui lucrător. Nu am să repet ceea ce am afirmat deja în articolele anterioare, ele va sunt la dispoziție dacă accesați revista „Justițiarul”. Am să mă refer doar la unul dintre subiectele pe care doresc să le abordez, celelalte vor face obiectul altor materiale viitoare.

Vă este cunoscut faptul că pe cei nominalizați i-am suspectat de trădare și înaltă trădare și mi-aș fi dorit să mă înșel și lucrurile să stea altfel. Din păcate, lucrurile stau exact invers decât am sperat. Cei doi s-au pus în slujbă unor puteri străine, care le-au și apreciat eforturile decorându-i și asigurându-le posturi importante și confortabile. Este clar că acum România se află sub ocupație străină, cum altfel va explicați că cei de afară își permit să decidă ce legi să adoptăm și ce nu, pe cine să numim și să menținem în funcții publice, cum să ne valorificăm resursele, cum să ne promovăm interesele externe, cu cine să avem relații economice și diplomatice bune și cu cine nu, cum să ne organizăm armată și CUM să o dotăm și cu CE să o dotăm, în ce teatre de operațiuni militare să ne trimitem tinerii, unii dintre ei întorcându-se pe afet, cu tricolorul pe piept, în numele unui parteneriat strategic care pentru noi implică numai obligații, nu și drepturi.

Tinerii noștri sunt buni și de încredere când își riscă viața pentru a o apăra pe a partenerilor strategici, dar sunt nedemni să călătorească la ei fără vize. Suntem buni și necesari când le punem la dispoziție piața noastră, unde să-și vândă produsele lor care ne afectează sănătatea, rebuturile lor respinse de orice entitate suverană, le dăm miliarde de dolari pe o tehnică învechită, dar suntem considerați obraznici când le cerem lucruri mărunte în schimb. Apreciați voi dacă mai avem un stat independent și suveran sau nu. Eu sunt convins că nu! Cei care ne-au cotropit au făcut-o sistematic și sub noi forme decât cele clasice. Unul dintre obiectivele lor multiple a fost acela de a pune mână pe structurile noastre de forță, pe serviciile noastre de informații, exact pe cele care asigurau realizarea Siguranței Naționale.

Au reușit să o facă după 2005, când a fost o schimbare la cel mai înalt nivel al Statului și când la conducerea SRI a venit mai întâi Florian Coldea și, după un timp, George Maior. Am scris cum aceștia au trecut în slujba partenerilor noștri mai mult sau mai puțin strategici, promovându-le și apărându-le interesele, în detrimentul celor naționale, am prezentat aceste aspecte și membrilor Comisiei de control SRI și voi continua să o fac. De această data am să abordez problematica implicării acestora în realizarea planului cotropitorilor noștri de a controla țara, prin intermediul lor și celelalte structuri cu atribuții în domeniul Siguranței Naționale, pentru a avea acces la documentele secrete gestionate de acestea, și implicit la secretele strategice ale României.

Cu toții vă reamintiți episodul descinderilor procurorilor DNA la sediul DGIPI, dar și la domiciliile șefilor acestei structuri. Nu a fost o acțiune firească, normală a unei structuri care a constatat că cineva a încălcat legea și a luat măsuri pentru restabilirea legalității. A fost cu totul altceva. Nu a fost o acțiune coordonată de către DNA, ci de către SRI, și planificată și organizată cu mult timp în înainte. Nu am spus nimic public despre această situație până acum, pentru că am așteptat să văd ce măsuri se iau în urma celor două audieri la Comisia de control SRI, unde am prezentat aspecte legate de acest subiect. Văzând însă că lucrurile trenează, am decis să le fac publice. De ce DGIPI a devenit o țintă pentru conducerea mafiotă a structurii de informații la care mă refer? Foarte simplu! Pentru că această instituție avea acces la informații foarte valoroase și o capacitate de a le culege deosebit de mare. Să nu uităm că nicio structură din Sistemul Securității Naționale nu are conexiuni directe, specializate ca acelea din MAI, funcționari care să activeze în fiecare sat, comună, oraș, municipiu, deși unii dintre ei au altă specializare, sunt instruiți să culeagă și să transmită informațiile importante. Asemenea posibilități mai au doar încă trei instituții, Biserică Ortodoxă Română, Poștă Română și ROMSILVA, care au și ele reprezentanți în fiecare unitate administrativ teritorială, dar deși acestea au fost permanent în atenția SRI, ca să poată fi folosiți membrii lor, ei nu dispun de nivelul de calificare a celor de la Interne.

DGIPI, ca și alte structuri precum SIPA, DGIA, SIE, în sfera de responsabilitate al căreia a început să acționeze ilegal SRI-ul, avea și un alt avantaj: și anume accesul facil în zona administrației, de la cea centrală, până la cea locală și implicit la deciziile luate la nivelul respectiv. Ca urmare, fosta conducere a SRI a luat hotărârea de a-și subordona DGIPI și a început prin introducerea în interiorul ei a propriilor agenți, pe care ulterior i-a sprijinit să promoveze în funcțiile de conducere, pe alții transferându-i direct pe aceste funcții, la vedere, iar pe alții racolându-i și fidelizandu-i, așa cum au procedat și cu celelalte structuri, inclusiv cu Poliția Română, al cărei șef a fost sprijinit direct de domnul Coldea, care ulterior i-a asigurat și accederea în funcția de conducere de la nivelul MAI. La fel s-a procedat cu Direcția Generală Anticorupție și cu alte structuri. Prin intermediul lor au acționat pentru obținerea informațiilor semnificative deținute de DGIPI, dar și pentru înlăturarea de la conducere a celor pe care nu reușiseră să-i convingă să li se subordoneze. Agenții infiltrați de SRI au permis accesul unor funcționari publici, a unor magistrate, la documente secrete, deși nu aveau Certificat ORNIS, au derulat acțiuni prin care cei vizați să săvârșească infracțiuni pentru a putea fi cercetați penal și scoși din funcțiile pe care le ocupau.

Descinderea procurorilor DNA la sediul DGIPI, a fost finalul a multor acțiuni ilegale, organizate și coordonate de grupul infracțional organizat la care m-am referit la începutul articolului, care a trecut peste toate prevederile legale și peste toate cutumele, ridicând din arhiva instituției documente Secrete de Stat, iar din baza de date informatizată informații la care nu aveau acces, conform Legii privind Siguranță Națională a României. Asemenea documente, sau informații, se pun la dispoziția celor îndrituiți doar cu aprobarea conducătorilor instituțiilor respective și nu au acces la ele decât cei cărora aceștia le predau. Unele dintre ele nu pot fi puse la dispoziție în nicio împrejurare, sau doar cu aprobarea CSAT. Ca să-și atingă obiectivele și să-și mulțumească șefii din exterior, fostă conducere a SRI a călcat în picioare orice prevedere legală și a acționat după bunul plac și propriul interes, aducând o atingere deosebit de gravă Siguranței Naționale a României, iar acum este normal să fie trași la răspundere pentru toate fărădelegile săvârșite.

Dumneavoastră ce spuneți, domnule Hellvig, așa stau lucrurile sau nu… Știți cumva ce au făcut cu informațiile secrete sustrase de la DGIPI și despre ce este vorba în ele? Dacă nu știți este păcat, dar vă ajut eu, prezentându-le într-un articol viitor!

Gen. Dumitru ILIESCU