Triumful imposturii, o mizerie programată

Nu știu dacă și cît de conștiente sînt instituțiile europene, ori dacă le pasă, că o dată cu încercarea de albire a Laurei Codruța Kovesi, în urma unor jocuri politicianiste, pe față, s-a făcut țăndări și ultima fărîmă de credibilitate a organismelor decizionale europene.

O mistificare de un asemenea calibru, instrumentată în disprețul celui mai elementar bun-simț, ar trebui să înlăture orice urmă de ezitare a parlamentarilor britanici în grabnica traducere în fapt a brexitului, dincolo de oportunitatea oricărui acord.

O manipulare de o asemenea amploare, cu consecințe deja previzibile, făcută peste capul și autoritatea statului român și a instituțiilor sale judiciare, are și semnificația unui autodemascări: fățărnicia și ipocrizia sînt la ele acasă în ceea ce, cu multă emfază și cinism, numim și clamăm a fi unitatea Europei.

Pe durata a două zile, s-au lovit de cecitatea și de urechile surde ale parlamentarilor și comisarilor europeni și noianul de abuzuri și falsuri și încălcările flagrante și repetate ale Constituției României, deja dovedite, care fac obiectul a zeci de dosare penale deschise pe numele ei, dar și evidenta regie a victimizării izvorîtă din arsenalul unor păpușari oculți o dată cu avalanșa de minciuni sfruntate și omisiuni menite să „îmbrobodească” auditoriul cu abilități de politician, nicidecum cu prestația unui profesionist al dreptului.

Dacă Europei, mai precis binomului franco-german, îi trebuie o unealtă cu minte puțină, împătimită în rele, cu slabă pregătire și caracter de torționar, o unealtă numai bună să facă treburile murdare, care să suplinească deficitul de performanță al OLAF, care să umilească state, să schimbe la comandă raporturi de forțe, iar la nevoie să dărîme guverne incomode, care să inventeze și incrimineze inamici și corupți în beneficiul și de dragul prezervării unor interese dictate, prin aceleași metode arbitrare exersate în țară, ei bine, Europa, da, și-a găsit omul, unealta ideală în persoana Laurei Codruța Kovesi.

Chiar dacă prin nu știu ce minune întîmplată la masa verde, ori printr-o subită revenire la luciditate LCK nu se va alege, însăși prezența ei ca subiect de negociere e o palmă pe obrazul gros al celor care fac gargară și vocalize cu noțiunile de integritate, profesionalism și moralitate.

În fața triumfului imposturii ca rezultat al unei mizerii programate la nivel înalt, un sentiment mai puternic, mai greu decît dezamăgirea, revolta și indignarea se naște. E scîrba! – Ioan VISTEA / Cotidianul.ro