Ucraina vrea să ne bage in război

Ucraina vrea să ne bage in război. Evident, Ucraina ar încerca să bage pe oricine în războiul ăsta, din motive existențiale, pentru statul ucrainean, din motive logistice și umanitare, pentru că după mai bine de un an și jumătate, deși nu deținem sau ignorăm toate datele, Ucraina nu stă prea bine in război.

Reducem totul la absurd: este ăsta războiul nostru? Din toate punctele de vedere, acesta nu este războiul nostru, este un război fratricid, așa cum s-a mai spus, este un război pe care cele două țări slave l-au pornit din rațiuni divergente, judecând după propriile interese și poziționări geopolitice și geostrategice.

Nato, organizația din care facem parte, susține necondiționat Ucraina, țară care nu este membră, ci doar aspirantă la criteriile si principiile alianței. Nato, in schimb, nu s-a angajat direct in război contra statului agresor Rusia. Nici regulile alianței, nici principiile, nu și – au propus, ca direcție de acțiune, un război cu Rusia. Iar Rusia nu a agresat Nato. Acestea sunt bazele pe care le cunoaștem.

De aici încolo, însă, lucrurile evoluează. Pentru că nicio alianță nu poate spune că obiectivele sale sunt imuabile, ele se schimbă in funcție de context și avem ca exemple alianțele din preajma celui de al doilea război mondial. România este stat de graniță, atât al alianței, cât și al conflictului ruso-ucrainean. Implicit, situația a devenit, fără voia noastră, extrem de fluidă.

Fiind stat de graniță, se produc inclusiv incidente la granița Romaniei și deci a Nato. Se pot crea situații de risc maxim, cum sunt cele din ultimele săptămâni, in care granița de est se află sub asediu militar generat de una din forțele combatante. Revin la contextul inițial și întreb, este acest context determinant pentru a intra România in război impotriva Rusiei? Sigur că sunt mulți factori care pot influența această decizie, militari, politici, geopolitici, economici, sociali samd. Câtă vreme spiritul alianței rămâne unul defensiv, cu tot respectul pentru ambițiile și năzuințele Ucrainei, nu se pot justifica nici in litera alianței, nici în sens politic, eventuale ingerinte ale României in acest conflict (sau ale oricărui stat limitrof membru al alianței). Și asta pentru că, implicit, eventuale ingerinte, ar conduce la extinderea războiului, care ar deveni al Nato cu Rusia.

Pentru România, stat de graniță, implicațiile ar fi incomensurabile, în pierderi de vieți omenești și distrugeri fizice. Ecuația este simplă pentru România și asta este strict ceea ce contează, că nu este războiul nostru. Dacă alții decid in locul nostru să intrăm in război, nu ne mai aflăm in cadrul juridic al alianței militare, și atunci putem decide pentru noi. Să aibă însă și cine.

Autor: Cristian Moisoiu