UDMR cere MAGHIARIZAREA Jandarmeriei Romane din Covasna

Președintele UDMR al Consiliului Județean Covasna, Tamas Sandor (foto sus), a declarat că va adresa un memoriu conducerii Ministerului Afacerilor Interne (MAI) prin care va solicita schimbarea denumirii Inspectoratului Județean de Jandarmi Covasna din „Gheorghe Doja” în varianta maghiară „Dozsa Gyorgy” a celui care a fost numit ”regele țăranilor” de către răsculații secui, maghiari și români care au luptat împreună împotriva marii nobilimi ungare Triansilvania și Banat.

Tamas Sandor a declarat că Dozsa Gyorgy s-a născut în localitatea Dalnic, din actualul județ Covasna, într-o familie de nobili secui și insistă ca numele acestuia să fie consemnat în limba maghiară.

„În ultimii 500 de ani, persoana lui Dozsa Gyorgy a născut controverse, deoarece mulți i-au contestat originea, numele și rolul său social, el însuși trăind între două limite, cel al curajului și al violenței. Însă un singur lucru este cert: Dozsa Gyorgy este al nostru, a fost un maghiar-secui, născut într-o familie nobiliară. Insistăm asupra numelui maghiar al celui care s-a născut odinioară la Dalnic, din acest motiv, sub semnul anului memorial, mă voi adresa în scris ministrului Afacerilor Interne, rugându-l să facă demersuri pentru înlocuirea numelui de Gheorghe Doja cu cel de Dozsa Gyorgy în denumirea Jandarmeriei Județene”, a afirmat luni liderul UDMR Covansa, Tamas Sandor, citat de Agerpres.

Anul acesta se împlinesc 500 de ani de la moartea lui Gheorghe Doja, cel care a condus în anul 1514 o mare răscoală țărănească împotriva proprietarilor de pământ. Răscoala a fost înăbușită în sânge, iar liderul ei a fost prins, torturat și executat în chinuri groaznice.

În memoria lui, autoritățile locale au dezvelit recent o placă comemorativă din bronz pe zidul Centrului cultural din localitatea Dalnic.

Gheorghe Doja s-a născut cel mai probabil în anul 1470 în Dalnic din județul Covasna, într-o familie secuiască ce aparținea micii nobilimi transilvane.

În 1514 acesta a inițiat și condus o răscoală împotriva marilor proprietari de pământ unguri, care i-a adus împreună în lupta pentru dreptate socială pe țărani și pe micii nobili locali, dar și pe români, mahiari și secui.

Papa Leon al X-lea a chemat la o cruciadă antiotomană, nedusă până la urmă la îndeplinire. În anul 1513 Doja, deja veteran al luptelor cu turcii, a fost însărcinat cu organizarea unui corp de oaste, care să participe la cruciadă.

În acel moment a apărut o oportunitate care nu a putut fi scăpată. Țăranii s-au înrolat bucuroși, cu gândul că astfel vor putea scăpa de sub jugul marilor feudali și vor avea ocazia să-și amelioreze starea materială. Proprietarii de moșii întinse s-au opus, aceștia dorind să-i țină legați pe țărani de domeniile lor. Oastea astfel organizată inițial pentru cruciadă s-a transformat într-o armată de răsculați pe teritoriul Ungariei și Transilvaniei, sub conducerea lui Gheorghe Doja.

Principala direcție a răsculaților a fost Timișoara și Cenadul, localitățile de reședință ale episcopului catolic Nicolaus de Csak, principalul adversar al înarmării țăranilor în vederea cruciadei. Acesta a fost prins și ucis de către oastea lui Doja. Un alt adversar puternic al răculaților a fost și voievodul transilvan Ioan Zapolya.

Au urmat câteva victorii ale lui Gheorghe Doja în Cenad și Nădlac, astăzi localități în județele Timiș și Arad. A urmat atacul nereușit de la 15 iulie 1514 al armatei țărănești asupra Cetății Timișoara, unde se refugiase marea nobilime.

În urma înfrângerii, Gheorghe Doja a fost capturat, torturat și executat. În 20 iulie 1514, în actuala Piață Sfânta Maria din Timișoara ar fi avut loc execuția, în chinuri groaznice, a lui Gheorghe Doja și a 20 dintre căpeteniile sale. Cronicarii vremii au mărturisit că Doja și-a susținut până la capăt revendicările în fața nobililor maghiari, înfruntându-și moartea cu demnitate și curaj. După ce a fost așezat pe un tron de fier înroșit în foc, pe cap i s-a aşezat şi o coroană din metal încins. Apoi trupul i-a fost sfârtecat cu cleşti. Bucăţi smulse de carne au fost oferite căpeteniilor sale să le mănânce, unii fiind chiar forțați să muște din trupul fostului lor lider. Cei care şi-au trădat astfel căpitanul au fost cruţaţi iar cei care i-au rămas loiali au fost la rândul lor torturaţi şi ucişi.

În locul supliciului din Timişoara a fost ridicată o statuie din marmură albă a Fecioarei Maria, în imediata apropiere aflându-se şi statuia monumentală din bronz a lui Gheorghe Doja, amplasată în Piaţa Plevnei. 

Unii istorici susțin că răscoala, deși a fost înfrântă, a avut un efect major asupra Ungariei, a cărei structură internă a fost puternic zdruncinată. Regatul a rămas slăbit, peste nici 13 de ani urmând în 1526 înfrângerea zdrobitoare de la Mohacs în fața turcilor. Au urmat 160 de ani de stăpânire turcească. Sursa: FrontPress.ro