Un Cațavencu degenerat: flașneta Rareș Bogdan

Acesta este un articol cu exagerat de multe adjective.

Da, am făcut în mod deliberat concesii la stil, pentru a privilegia mesajul.

Am și eu limitele mele de răbdare și toleranță la nesimțire.

Atâta libidinoșenie, atâta demagogie, atâta dupăplopism, atâta seninătate în nerușinare parcă e prea mult chiar și pentru o flașnetă de tinichea coclită precum Rareș Bogdan. Știați că flașnetei i se mai spune, în popor, și caterincă? Iar „a face caterincă”, după DEX, înseamnă „a-și bate joc”?

A naibii potrivire!

La începutul acestei săptămâni trei televiziuni de știri s-au crăcănat ospitalier în poziția abandonului obscen, ca la ordin, pentru a-i oferi respectivului europanglicar, la ore de maximă audiență, perspectiva singularităților lor cosmice (în limbaj doct „găuri negre”), tribune moca de aberat politic.

Cu antenele desfăcute în V ca la ginecolog și cu moderatorii ciuciți XXX, respectivele televiziuni au consființit să fie făcute poștă de un derbedeu locvace, cu limba erectă și neuronii rarefiați. Să se lase, altfel spus, băloșite de efluviile retorice ale acestui gargaragiu mustind de paranoia, care le-a luat la rând, ca pe niște trofee, să împlinească prin intermediul lor ritualul muiei naționale. Căci asta a urmărit și a reușit să facă Rareș Bogdan în trei tele-apariții legate într-o singură seară, țintite și premeditat demagogice: să profite pervers, întru jubilația proprie, de gurile căscate ale prostovanilor ce îl privesc și îl ascultă ca pe noul profet trimis să le dea lumină.

Întâi a fost A3, apoi B1, apoi DIGI 24. Parcă erau mărgelele lu’ mă-sa, înșirate pe fitil de lumânare, cu evlavie, ca la coadă la prescuri, să-i promoveze lui delirul politicianist.

În primul loc în care l-am văzut, moderatorul îi permitea importantului invitat să îl întrerupă, să îi ia vorba din gură, să îi răstălmăcească întrebările (și așa timide) și să facă penibile flic – flac-uri oratorice de expert emerit în prostirea credulilor. Priveam și nu-mi venea să cred: ochi ce nu-și mai încăpeau în orbite de exaltare, pupile umede și cezarice pe sub căneala sprâncenelor pensate, zâmbet zaharisit de sedus oligofreni și, apoteotic, acea voce mieroasă, de țârcovnic unu la Veșnica Pomenire.

Cu formule de o politețe ostentativă („stimatul meu domn”, „cu tot respectul cuvenit”, „inteligenții dumneavoastră telespectatori”) făcea din negru alb și din alb negru cu naturalețea unei băi de developat clișee fotografice. Nu dovezi, nu argumente, ci doar afirmații ritoase despre o realitate înecată în ceață.

De exemplu, când a fost întrebat despre eliminarea pensiilor speciale la care PNL s-a angajat total, ferm și sforăitor, prin fraze mobilizatoare ca de război de independență, răspunsul său a fost (redau din memorie, deci în spirit nu în literă – cine vrea precizie textuală să caute pe Internet înregistrările respectivelor apariții): „PNL își va îndeplini cu sfințenie toate angajamentele asumate.”

„Bine – îl întreabă moderatorul – dar acum, in Parlament, se pune în discuție eliminarea a doar 5% dintre aceste pensii special.”

„Stimate domn, iubite domn, PNL este un partid serios și onest, care, credeți-mă, își respectă promisiunile și electoratul. Fiți sigur și domnia voastră și inteligenții dumneavoastră telespectatori că ne vom îndeplini angajamentele luate până la ultima virgule.”

„Totuși… distanța dintre 5% și 100% este una cam mare… Nu prea…”

„Veți vedea, veți vedea, aveți încredere. Avem un președinte serios și onest, avem un premier serios și onest!”

[Evident că a doua zi, în parlament, s-a luat o decizie doar pentru cei 5%. Hau, hau! Dar să nu ne pierdem în detalii].

Continuă moderatorul: „PNL va face și majorarea cu 40% a pensiilor, cea propusă de PSD? Ministrul Câțu e cam sceptic iar Ludovic Orban cam evaziv când vine vorba de asta. Ei se exprimă cam așa: „pensiile nu vor fi afectate”. Eu, de aici, înțeleg că nu vor fi micșorate, nu că vor fi majorate cu 40%”.

„Vă rog, stimate domn, dragi telespectatori, să nu uitați că vorbim despre o majorare prevăzută de o lege promulgată de președinte și aflată în vigoare. PNL va respecta orice lege cu sfințenie. Vă spun, vă repet și vă conjur să mă credeți: noi nu mințim, noi nu ne înșelăm electoratul. Guvernul nu este al PNL, Guvernul este al României. Președintele este președintele tuturor românilor. Pensiile nu vor fi afectate!”

Șamd, șamd, șamd!!!

Recunosc că nu am rezistat mai mult de 5 minute la această … caterincă a flașnetei. Am schimbat canalul și lehamitea m-a urmărit până când, peste vreo oră, am dat de același personaj la B1 râșnind surescitat aceleași vorbe goale. Atunci lehamitea mi s-a transformat în neliniște mistică. Mi-am scuipat de trei ori în sân și am comutat repede pe altceva, dar, spre orele 22, mesagerul tenebrelor profunde m-a intersectat încă o dată cu logoreea lui inconfundabilă și la DIGI 24. Era prea mult. Era, vorba reclamei, prea de la țară. Am exclamat, cum exclam și acum:

Vade retro Satana!!!

Pe bune, răbdătorii mei cititori: să fie în republica asta chiar atât de multă prostie pe câtă mizează onorabilul Rareș Bogdan? Să nu se prindă, chiar și cel mai neajutorat ascultător al său, că omul se crede un fel de fachir al vorbelor din clăbuci capabil să înlocuiască oricând și la oricine bunul simț și judecata normală cu aberațiile din capul său?

Cațavencu, prototipul politicianului român gongoric și demagog, era, cel puțin, simpatic. Maiorescu îl caracteriza astfel: „Beția lui nu-i de cuvinte, ci de idei.” La Rareș Bogdan, ziarist ca și Cațavencu, demagog fără măsură ca și acesta, lucrurile stau exact pe dos: beția lui nu-i de idei, ci de cuvinte. Ceea ce arată o abatere degenerativă de la model.

Individul, cum v-am mai spus, experiementează, în fachiria sa, ritualuri la scară mare. Tras de guler de admiratorul său Klaus Iohannis până la vârful PNL, a ajuns, azi, dintr-un modest moderator scandalagiu, un mare politician cu acces la mase. Prilej excelent de a experimenta cu acestea ritualul de care pomeneam la început, ritalul muiei naționale.

Asta încearcă să facă Rareș Bogdan la fiecare apariție publică: să hrănească gurile ce stau căscate la discursul său demagogic cu secrețiile unui narcisism dezlănțuit și gol.

Știu că, în general, cititorii mei, sunt suficient de lucizi și doxați pentru a nu lua impostura drept onestitate. Există însă și vizitatori ocazionali care se mai rătăcesc pe-aici fără a-și regăsi ideile preferate. Lor le este destinată fraza de încheiere.

Atenție la jeturile retorice ale lui Rareș Bogdan. Dacă le lăsați să vă fecundeze s-ar putea, într-o zi, să nu mai știți cine sunteți, cu adevărat. De fapt, să nu mai fiți voi, ci niște bieți înlocuitori fără identitate.

Contele de Saint Germain