Un comisar acuzat ( pe nedrept )

De ieri tot circulă în mass-media românească o filmare în care Comisarul-şef Cezar-Constantin Filip bate o minoră de etnie ţigănească în sediul poliţiei Piatra Neamţ. M-am uitat, am citit şi m-am scârbit de felul în care a reacţionat mass-media cu această ocazie. Toţi au sărit la gâtul Comisarului de parcă ar fi un criminal de război. Că vezi Doamne de ce a bătut săraca fiinţă.

De prima dat am conştientizat că acţiunile comisarului nu sunt ceva la întâmplare. Nu sunt o simplă furie oarbă cu care acesta ar maltrată toţi infractorii de pe stradă, ci o explozie a nervilor pe care orice om normal ar fi avut-o într-un astfel de context. Astăzi s-a aflat că fata bătută în sediul poliţiei nu este doar o simplă infractoare de ocazie, ea având peste 30 de infracţiuni la dosar şi în ziua respectivă fiind implicată în atacarea şi jefuirea unei bătrâne care a ajuns în spital.

În acest context furia comisarului este una legitimă. Deşi acţiunile sale au fost, evident, pripite şi greşite, mi se pare aberant ca acest om să fie eliminat din poliţie pentru o infractoare de cea mai joasă speţă. Sancţionat ? Categoric. Oamenii nu trebuie să se lase cuprinşi de furie, fie ea şi legitimă, dar eliminarea unui om care a studiat şi s-a dedicat pentru a ajunge unde este acum mi se pare absolut oribilă.

Din punct de vedere psihologic o astfel de izbucnire se poate întâmpla oricui. Atunci când găseşti o astfel de pramatie care contribuie la trimiterea în spital a unei bătrâne, asta după ce are un dosar penal cât casa şi probabil mai şi vorbeşte cu tupeul specific celor ca ea, eşti cuprins de furie. Furie că astfel de oameni scapă nepedepsiţi după ce rănesc alte fiinţe umane doar pentru un câştig personal, un câştig necinstit. Furia asta o găsim la orice poliţist, la orice cetăţean şi nu întotdeauna cineva se poate controla.

O simplă sancţiune ar fi fost de ajuns pentru dl. comisar. Eliminarea sa din rândul Poliţiei Române ar fi fost necesară doar dacă ar fi bătut-o pe fată din motive personale, dacă ar fi organizat aşa ceva. Problema este că mai mult ca sigur vorbim de o izbucnire emoţională şi, tot mai mult ca sigur, dacă copila nu avea o anumită etnie atunci nu ar fi izbucnit un astfel de scandal în presă şi nici nu s-ar fi grăbit toţi ”sensibilii” din ecranul cu prostii la atac. Comisarul nu a fost dat afară din poliţie pentru acţiunile sale, pe care un psiholog nu le-ar ataca în halul ăsta, ci datorită etniei fetei. Lucru inadmisibil într-o societate care se vrea democratică şi imparţială cu privire la rasă, cultură, religie, sex, etc.

Într-adevăr, acţiunea comisarului a fost una greşită. Trebuia să se controleze, să se abţină, dar o fiinţă umană nu poate fi un robot. Persoana umană are emoţii, sentimente şi când te întâlneşti cu astfel de creaturi în fiecare zi este normal ca la un moment dat aceste sentimente să izbucnească, într-un fel sau altul. Sunt de părere că situaţia a fost evaluată greşit, că ar trebui trasă la răspundere infractoarea ( tot ea ar trebui criticată de presă ) şi mă declar solidat cu dl. Comisar-şef Cezar-Constantin Filip. S-a exagerat cu privire la acest caz. O perioada limitată de pauză, o retrogradare, poate erau mai normale, dar nu trebuia dat afară din poliţie.

Ştiu că voi fi făcut insensibil sau în alte feluri. Înjurat şi criticat, dar îmi asum răspunderea pentru opinia mea.

De Alexandru Sudiţoiu – Vocea Patriei