Unde a dispărut comoara din gurile românilor. Explicaţia unui cunoscut stomatolog: „A fost sacrificat factorul biologic în favoarea celui estetic”

Ioan Costea este unul dintre cei mai cunoscuţi stomatologi din Suceava. Profesează de aproximativ 50 de ani, timp în care a salvat, scos îmbrăcat, tratat sute de mii de dinţi. Se poate lăuda că avut pacienţi din trei generaţii ale aceleaşi familii: mama, copilul şi nepotul. Provocat de reporterul „Adevărul”, medicul a explicat de ce preferau românii dinţii de aur pe vremea comuniştilor şi de ce au renunţat la comoara din gură după Revoluţie.

Ioan Costea provine dintr-o familie de oameni şcoliţi. Tatăl său a fost preot, iar mama sa, învăţătoare. A urmat cursurile Facultăţii de Stomatologie din Iaşi.

Pe vremea studenţiei, visa la o carieră academică, însă, la un moment dat, a renunţat la acest vis, s-a mutat la Suceava unde a profesat timp de 50 de ani.

A fost unul dintre cei 17 stomatologi care îşi desfăşurau activitatea în municipiul Suceava pe vremea comuniştilor.

Medicul este un boem, pasionat de numismatică şi literatură, colecţionează tablouri, o personaj carismatic, care nu şi-a pierdut pofta de viaţă deşi anii îi apasă umerii.

Totodată, Ioan Costea şi-a tratat profesia şi pacienţii cu respect şi pe vremea comuniştilor şi după Revoluţie.

Fără nostalgia unor vremuri demult apuse, stomatologul a povestit pentru „Adevărul” că pe vremea comuniştilor, sistemul medical acorda o atenţie deosebită sănătăţii orale.

Prevenţia era cuvântul de ordine şi în consecinţă erau cabinete medicale stomatologie în mai toate şcolile.

În situaţia în care nu exista cabinet, elevii erau arondaţi unei alte şcoli sau unei policlinici. „Se practica prevenţia, dispensarizarea copiilor din clasa I până în clasa a VII-a. Erau verificaţi. Patru ţări din Europa aveau acest sistem: Franţa, Danemarca, România şi Suedia”, a declarat Ioan Costea

O proteză dentară costa atunci 150 de lei, iar cei care lucrau la CAP o primeau gratis. „Îşi permiteau să o piardă. Ca să vă faceţi o idee, salariul meu atunci era de 4.000 de lei”, a completat medicul.

Întrebat de ce îşi puneau unii dinţi de aur, stomatologul a spus că aurul dentar este un material foarte rezistent, care are numeroase beneficii, fiind acceptat uşor de organism.

„Dinţi de aur, la vremea respectivă, nu aveau decât două categorii: ţiganii şi evreii. Evreii îşi puneau toată gura ca să plece în Israel. Pentru un dinte aveau nevoie de 2,5 grame de aur. Se recomandau aceste lucrări dacă pacientul nu tolera alte materiale. Ţiganii îşi puneau de frumuseţe. Stomatologii şcoliţi la Viena ţineau cont de trei factori înainte de a recomanda materialul pentru refacerea dinţilor: biologic, să-l traumatizezi cât mai puţin, să nu mutilezi dintele, factorul estetic şi cel funcţional. Acum se sacrifică factorul biologic în favoarea celui estetic”, opinează medicul.

Ioan Costea ne-a spus că moda dinţilor de aur a apus imediat după ce a picat regimul comunist. Rar se întâmplă să mai aibă solicitări din partea pacienţilor. Pe de altă parte, nici tehnicienii nu se grăbesc să mai lucreze materialul preţios, pentru că este mai complicat.