Unde vom fi peste 50 de ani?

Noaptea trecută m-am uitat la The Running Man. Este un film SF realizat în anul 1987, despre o viitoare societate morbidă. Oamenii ajung să fie educaţi în mare parte prin intermediul televizorului. În jumătate de secol de “brainwash”, devin foarte influenţabili şi uşor de manevrat.

Singura lor distracţie şi sursă de informare este show-ul tv The Running Man, transmis 24 din 24, 7 din 7. Realizatorul emisiunii explică fenomenul prin dorinţa omului de a consuma vulgaritate, frivolitate şi violenţă.

Ideea filmului este bună, îi aparţine lui Stephen King. Dar filmul propriu-zis este foarte prost, infect pe alocuri. Atât de prost încât cu greu am reuşit să îl privesc până la final, fără să îmi rod unghiile de nervi. Cum este posibil să iei o idee foarte bună şi să o transformi într-un film mojicesc? Nu ştiu…probabil şi Arnold Schwarzenegger în rol principal are partea lui de vină.

M-a impresionat totuşi realismul din spatele scenariului. Este printre puţinele SF-uri filmate în perioada 1970-1990 care nu se lasă pradă fantasmagoriei extreme. Oferă un răspuns pertinent la întrebarea “Unde o să fim noi peste 50 de ani?”
Pe Marte? Pe Jupiter? Într-un teleport? Într-o altă stare de agregare?

Băi, nu. O să fim fix unde suntem şi acum. Tot pe Pământ, tot noi, tot pedestrași. Doar o idee mai proşti, mai corupţi spiritual şi mai uşor de manipulat. În rest, la fel.

Imaginaţi-vă un scenarist al anilor 70, care în urmă cu 40 de ani îşi planifica pentru începutul sec. XXI explozii tehnologice apocaliptice. Deja prin ’90 ş-un pic noi trebuia să avem roboţi care să ne măture grădina de pe Marte. Scenaristul respectiv ar fi foarte dezamăgit de turnura evenimentelor.

– Salut, sunt eu, scriitor Jon Habarnescu de la 1975. Cum e viaţa în 2015?
– Mh, cam plictiseală. Mai fac ruşii ăştia pe nebunii din când în când. Americanii inventează conflicte şi scopuri nobile pentru interese personale şi meschine. Europenii o freacă la rece cu ifose, maşini fiţoase, brânză, bere şi ciocolată.

– Deci la fel ca în lumea mea de la 1975 ?!
– Cam da.. A, francezii refuză în continuare să îşi taie orice fir de păr care nu creşte în cap, italienii au rămas meltenii Europei, spaniolii insistă să organizeze bătăi cu vaci şi roşii stricate. Englezii la fel de ipocriţi şi aroganţi, deci da. Fix la fel.

– Lasă mărunţişurile astea! Zi-mi de evoluţia ştiinţifică. De tehnologia anului 2015! Câte colonii am construit pe Marte?
– Stai liniştit, că de pe vremea ta, nici măcar pe Lună nu ne-am mai dus. Dar ştii ce telefoane subţiri avem acum?

Bine că acest dialog va rămâne veşnic la stagiul de fabulaţie. Ar fi cam ruşinos să-i explicăm unui şaptezecist că marea invenţie a ultimilor 40 de ani se numeşte World Wide Web.

– Autor articol: Dani Corban, Reactii.ro