Unii oameni cred că putem schimba lucrurile prin buletinul de vot

În timp ce până acum observasem o letargie totală a popoarelor occidentale în fața genocidului palestinian care a lăsat oficial peste 45.000 de morți din octombrie anul trecut, fără îndoială mult mai mulți în realitate (în 26 aprilie au fost descoperite gropi comune vaste, pline cu sute de cadavre de palestinieni, atât în Gaza – lângă spitalul Al-Shifa – cât și în Khan Younes – lângă spitalul Nasser) și că foametea (dorită și organizată de entitatea sionistă) și epidemiile (începând cu hepatita A) produc ravagii (ONU a anunțat că în mai foametea va fi generală și totală pentru toți locuitorii Fâșiei Gaza), studenții, în majoritatea lor foarte marcați de stânga (chiar dacă unii sunt apolitici și doar revoltați de criminala indiferență a cancelariilor occidentale, sau chiar de complicitatea activă a acestora în fața masacrelor în masă din Gaza) încep să se mobilizeze și să reacționeze.

Fenomenul revoltei crește în fiecare zi în campusurile americane, iar studenții care protestează împotriva genocidului sunt tratați și acolo ca antisemiți de administrația Biden, precum și de Trump și întregul Partid Republican. Pentru că, dacă Franța a devenit un teritoriu israelian ocupat, ce putem spune despre Statele Unite ale Americii, unde lobby-ul iudeo-sionist este atotputernic și își impune voința tuturor administrațiilor, fie că sunt democrate sau republicane?

Unii oameni cred că putem schimba lucrurile prin buletinul de vot, dar adevărul este că același Lobby odios este cel care conduce.

Acest lucru este valabil și în Occident, mai ales în Franța. De la crearea dineului anual CRIF în urmă cu aproape 40 de ani, toți premierii care s-au succedat, de la comunitatea Laurent Fabius până la comunitatea Elisabeth Borne, precum și toți șefii de stat, de la Mitterrand la Macron, au jurat credință la Marele Sinedriu. Și de la an la an mergem din ce în ce mai departe în supunere și sclavia cea mai răutăcioasă.

MIȘCAREA de protest de peste Atlantic a început în Columbia în urmă cu câteva săptămâni. „Acum e vorba de peste 80 de campusuri din țară, de la New York la Boston, prin Chicago, Austin și chiar Los Angeles și a fost exportat în Anglia, Germania și Franța”, se îngrijorează Libération, care este condus de Dov Alfon, un franco-israelian care a fost (este?) agent Mossad.

Sunteți surprins că toată presa scrisă și audiovizuală oferă în mod esențial sau chiar exclusiv punctul de vedere sionist, dând crezare minciunilor bătăușilor din Tel Aviv, când știm că majoritatea editorilor de ziare, posturi de radio și canale de televiziune sunt conduși nu doar de figuri din comunitate, dar adesea chiar de sayanim, adică jidani din diaspora care colaborează cu Mossad-ul sau cu alte instituții sioniste. De asemenea, să nu uităm că Marion Maréchal este fiica biologică a lui Roger Auque, decedat acum, și care s-a lăudat el însuși că a fost spion Mossad.

Nu este de mirare, în aceste condiții, că fiica sa susține astăzi necondiționat entitatea sionistă și s-a alăturat partidului Likudnik Zemmour care, din 7 octombrie 2023, și-a arătat clar adevărata fața și care a fost adevărata sa patrie. Dov Alfon a mai spus că se opune oricărui armistițiu umanitar, deoarece, a spus el, acest lucru ar permite Hamas să-și reconstituie forțele. Dar mișcarea de rezistență palestiniană, aleasă democratic, trebuie amintit, în timpul alegerilor legislative din 2006 din Fâșia Gaza, nu are nevoie de un armistițiu pentru a se întări. Inumanitatea și sălbăticia Statului Israel față de populația civilă palestiniană sunt de așa natură încât ei produc automat, în fiecare zi, noi luptători pregătiți pentru martiriu, gata să moară mai degrabă decât să trăiască în genunchi și în condiții de umilință de asemenea abominabile.

În Franța, mobilizarea începe, deși târziu, să crească și ea. Joi, 25 aprilie, cu ocazia discursului lui Macron de la Sorbona, studenții mobilizați în apărarea palestinienilor martirizați s-au adunat în fața celebrei universități pariziene. Un cordon dens de CRS îi împrăștiase. La doar câteva sute de metri de Place de la Sorbonne, campusul istoric Sciences-Po, situat la 27 rue Saint-Guillaume din arondismentul al șaptelea al capitalei, precum unele campusuri birourile regionale ale Institutului de Studii Politice (IEP), au fost ocupate de mulți dintre studenți. Această ocupație a durat până vineri seara. Șeful poliției din Paris, dezastruosul Laurent Nunez, ordonase trupelor sale să evacueze locul. În ultimul moment studenții și conducerea Sciences-Po au găsit un modus vivendi temporar: studenții au evacuat localul.

În schimb, nu vor fi luate sancțiuni disciplinare împotriva lor și o dezbatere liberă poate fi inițiată în cadrul universității asupra chestiunii Palestinei, privind, în special, problema înfrățirii cu universitățile israeliene care susțin politica criminală a lui Netanyahu în Gaza. În această luni, 29 aprilie, studenții au organizat, cu corturi și steaguri palestiniene, „o tabără de solidaritate cu Palestina”, cu scopul de a „pune capăt genocidului”. Seara, toți manifestanții au fost evacuați de poliție. Pentru că guvernul Attal nu poate accepta o mobilizare suspectată sau acuzată de antisemitism. Pentru că iată: simplul refuz public al masacrului în masă al populației palestiniene este suficient pentru a fi numit antisemit sau chiar apolog al terorismului.

Iar președintele regiunii Ile-de-France, Valérie Pécresse, a anunțat că suspendă toate ajutoarele din regiune către Sciences-Po Paris din cauza unei „minorități de oameni radicalizați care fac apel la ură antisemită” (sic!).

Denunțarea genocidului este un gest antisemit! Iar până atunci, ni se spusese că antisemitismul a fost cel care a dus la genocid. Șarpele (diavolesc) își mușcă coada. Să recunoaștem că, în ciuda tragediei teribile și abominabile care se desfășoară, este oarecum reconfortant să vedem că tocmai acei oameni care au înregimentat și stigmatizat tinerii occidentali cu acuzația de genocid, Shoah, Holocaust, crime împotriva umanității, care au perorat despre necesitatea absolută a drepturilor omului, care au vorbit până la îngrețoșare despre subiect, se trezesc prinși în propria lor capcană. Dintr-o dată, în Palestina ocupată, ei sunt adevărații genocidari, sunt criminalii împotriva umanității.

Iar victimele nu mai sunt deportații în pijamale cu dungi. Aceștia sunt palestinienii deportați în prezent, înfometați, însângerați de entitatea jidovească, de armata jidovească, de guvernul jidovesc. Și această crimă a crimelor este legitimată de lobby-ul jidovesc din Occident. Într-adevăr, puține figuri din comunitate – deși, din fericire, sunt câteva – condamnă genocidul în curs și denunță acțiunile lui Netanyahu și ai lui […]. Există o formă de dreptate imanentă acolo, de ironie a istoriei pe care nu putem decât să o salutăm.

Va fi interesant de văzut cum evoluează lucrurile de acum înainte. Guvernele occidentale, care nu sunt decât nenorociții lachei ai sionismului internațional (amintiți-vă că Macron a sărbătorit Hanukkah la Elysée în decembrie anul trecut, în timpul priveghiului Imaculatei Concepții…!) vor reuși ei să stingă sau să neutralizeze această mișcare de protest studențesc, viguros antisionistă, sau aceasta va lua o amploare fără precedent căreia nu-i putem ști deznodământul și consecințele? Este încă mult prea devreme să o spunem, dar orice ar putea să slăbească oarecum strânsoarea care ne sufocă și să aducă triumful, chiar și parțial, al adevărului și al dreptății, este bine de acceptat în aceste ore de întuneric […].

Sursă: https://rivarol.com
Titlul original: „Genocidul palestinian: a fost ridicat, în sfârșit standardul, revoltei?”

via Certitudinea