URA EVREILOR PENTRU CRESTINI

Iată ce zice un fost rabin, convertit la creștinism:

Şi foarte multă ură au ei asupra creştinilor, de ar vrea omul să le scrie toate, trebuie vreme foarte îndelungată, însă nu mă lasă inima ca să tac de tot şi a nu arăta creştinilor ura lor.

Mai întâi ei Biserica noastră o numesc “turna” care cuvânt va să zică “spurcată”, iar hahamii numesc Biserica noastră “moişav” care cuvânt va să zică “umblătoare”, pe creştin îl numesc “goim”, adică “păgân”, pe copil de creştin îl numesc “şeighiţi” care va să zică “vierme târâtor”, pe copilă zic “şişcala” tot aşa va să zică “vierme târâtor”, parte femeiască, pe partea bisericească adică: preot sau călugăr, sau orice îi numesc jidovii “galăh” care va să zică,, jertfitor la idoli”.

Când avem noi Naşterea lui Hristos şi Botezul lui Hristos în acele două nopţi nu pun ei mâinile pe cărţile lor ci le acoperă şi joacă toată noaptea cărţi şi hulesc pe Hristos, şi pe Maica Domnului, pe toţi Sfinţii, şi numesc nopţile acealea, noaptea oarbă.

Şi cu adevărat oarbă noapte este pentru dânşii ticăloşii, că nu văd adevărul, dar pentru ce acoperă ei cărţile lor în nopţile acealea, şi ce hule bârfesc nu pot să le scriu, că mă cutremur a le şi gândi în mintea mea, că mi se pare că se va spurca şi văzduhul a spune cineva hula aceasta ce bârfesc ei atunci când acoperă cărţile lor. Pe copiii lor până a nu începe dascălul lor a-i învăţa, A, B, trebuie mai înainte să înveţe hulă asupra creştinilor, ca să ştie când va trece pe lângă vreo biserică să zică “şacât te şaţine vîsaef tăsavinichi hăirim îii”, care cuvinte vor să însemne “spurcata spurcărilor, şi necurata necuraţilor, afurisită este.”

Şi la Talmud scrie dacă a trecut vreun jidov pe lângă biserică şi au uitat să hulească până la zece paşi, dacă şi-au adus aminte că n-au hulit, dator este să se întoarcă îndărăt şi să zică hula aceea, iar de au trecut mai mult de atât, dator este tot jidovul să zică: “saium had lămuhor trii” care cuvânt va să zică, “astăzi zece paşi, nu este dator să se întoarcă, ci numai acolo unde şi-a adus aminte trebuie să hulească”.

La fel când văd ei ducând pe vreun creştin mort la mormânt “astăzi am văzut un păgân mort, mâine să văd doi,” hulele acestea şi copilul cel mic trebuie să le ştie; mai pe scurt, atâta vrajbă şi ură au asupra creştinilor încât scrie la Talmud că nu se cuvine a numi pe cineva cu nume de om, ci numai la jidovi se cuvine.

Text preluat din cartea părintelui NEOFIT CAVSOCALVITIU, Înfruntarea Jidovilor.