Va deveni Romania un paradis gay?

După cum este cunoscut, Curtea Europeană de Justiție (CEJ) cu sediul în Luxemburg a decis acum câteva zile că membrii cuplurilor gay vor beneficia de aceleași drepturi ca și membrii familiilor tradiționale în toate statele din UE, chiar și în acele state unde concubinajele gay nu sunt legalizate.

În aceste condiții, decizia celor 25 de judecători ai CEJ devine obligatorie și pentru Croația, țară în care legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex a fost dezavuată acum câteva săptămâni printr-un referendum. Ca să nu mai vorbim de România, o țară în care, conform Constituției, deciziile instanțelor judiciare comunitare sunt definitive și au aceeași forță executorie ca și deciziile instanțelor naționale. Și iată cum jurisprudența CEJ referitoare la un banal litigiu de muncă din Franța, jurisprudență care are forță executorie în tot spațiul UE, a transformat de jure UE-ul într-un paradis gay (1).

În opinia mea, jurisprudența CEJ prin care se legalizează căsătoriile intre persoane de același sex în tot spațiul UE reprezintă o lovitură de forță fără precedent a plutocraților care conduc UE-ul, un act arbitrar, discreționar și total imoral care vizează scoaterea în afara legii, ca să spun așa, a valorilor și a normelor culturale tradiționale, fie ele creștine sau necreștine. Fără nicio exagerare, decizia a CEJ de a atribui aceleași drepturi cuplurilor gay ca și în cazul familiilor tradiționale într-un spațiu locuit de peste 500.000.000 de oameni, oameni care în imensa lor majoritate nu au fost întrebați dacă sunt sau nu sunt de acord cu această decizie, reprezintă un abuz incalificabil care vizează în ultimă instanță nu doar profanarea, ci distrugerea definitivă a culturii creștine europene. Oare ce fel de copilărie va avea un copil european înfiat de un cuplu gay? Un asemenea copil nu va avea nici Mamă și nici Tată și nu va beneficia nici de iubire maternă și nici de iubire paternă. Și ce fel de societate este aceea în care copii nu sunt doriți și iubiți ? Și ce fel de libertate este aceea în care procesiunile creștine și love parade sunt egale în fața legii?

Preocupați de criza din Ucraina și de cea din Orientul Mijlociu, liderii politici și liderii de opinie europeni nu au avut până acum nicio reacție oficială sau neoficială față de legalizarea arbitrară și discreționară a căsătoriilor gay. Deocamdată, nici măcar Vaticanul nu a reacționat față de această provocare imundă a Bruxelles-ului. Însă, sunt absolut sigur că această tăcere reprezintă liniștea dinaintea furtunii. Oricât de mult m-aș chinui, nu-mi pot imagina o Grecie resemnată care să permită accesul unor punk-iste autohtone sau străine la Muntele Athos. Sunt convins că grecii nu vor permite niciodată așa ceva. La fel ca și rușii care și-au apărat cu eroism credința lor creștin-pravoslavnică în vremuri de cumplită teroare iluministă și și-o apără și acum luptând cu curaj împotriva celor care vor să globalizeze necredința, nici grecii nu vor accepta legalizarea căsătoriilor gay și blasfemierea credinței lor creștin-ortodoxe. Sunt la fel de sigur că nici ungurii și nici croații nu vor accepta legalizarea căsătoriilor gay, oricât de mult i-ar amenința sau șantaja Bruxelles-ul. Și cum ar putea accepta Vaticanul ca UE-ul catolic să devină un paradis gay?

În acest context, este evident că UE-ul se va diviza în trei zone. O zonă gay, o zonă necreștină, al cărui nucleu dur este format din Olanda și Franța. Paradoxal, nu? O țară cu o cultură tradițională întemeiată pe creștinismul reformat și o țară cu o cultură tradițională creștin-catolică reprezintă în acest moment principalii piloni ai Europei gay. Mai mult, în Franța prostituția este ilegală, iar homosexualitatea este discriminată pozitiv! Cum este posibil așa ceva? Pe de altă parte, este la fel de evident că multe țări din UE nu vor renunța la cultura lor tradițională de tip creștin și vor arunca la lada de gunoi a istoriei sentința CEJ. Așa cum am menționat, sunt convins că liderii acestei Europe creștine vor fi Grecia, Ungaria și Croația. În sfârșit, va apare și o a treia Europă, o Europă care nu va contesta din diverse motive decizia CEJ, dar nu o va aplica decât prin constrângere.

Dar cum se va poziționa România în această triplă Europă? În opinia mea, apartenența sau neapartenența României la Europa creștină sau la cea necreștină implică o triplă decizie: decizia poporului român, decizia conducătorilor României și decizia clericilor din Biserica Ortodoxă Română (BOR). În primul caz, sunt convins că marea majoritate a românilor nu își vor abandona niciodată cultura lor tradițională întemeiată pe creștinismul ortodox. În cel de al doilea caz, sunt convins că actualii lideri politici de la București vor accepta fără nici o împotrivire sentința CEJ, mimând de ochii lumii atitudini și conduite anti-gay. În caz contrar, șefii lor de la Washington și de la Bruxelles îi vor înlocui, la fel ca în perioada fanariotă a istoriei României, cu alții și mai lipsiți de scrupule. Tot ceea ce s-a întâmplat în ultimii 24 de ani confirmă, din păcate, această supoziție. Dacă cei care au condus România în ultimii 24 de ani nu ar fi fost atât de lacomi și de obedienți, România nu ar fi fost jefuită în halul în care a fost jefuită de tot felul de „binefăcători” de la Washington și de aiurea. Pe de altă parte, dacă acești conducători nu ar fi fost atât de șantajabili, România nu s-ar fi procopsit cu baza de la Deveselu, o bază care de câteva zile a devenit una din țintele permanente ale rachetelor rusești. În sfârșit, în opinia mea atitudinea clericilor din BOR referitoare la interzicerea legiferării căsătoriilor gay în România nu a fost și nu este suficient de curajoasă pentru a determina conducătorii de la București să nu accepte decizia CEJ.

În acest context, este evident că liderii de la București vor accepta necondiționat decizia CEJ deoarece sunt doar niște marionete incapabile să se împotrivească cât de cât Washington-ului și Bruxelles-ului. Desigur, pentru a nu înregistra pierderi electorale, acești lideri aflați la putere sau în opoziție nu vor include pe nici o agendă electorală problematica legalizării căsătoriilor gay. Cu toate că va fi mult mai nuanțată, mai „bizantină”, sunt convins că reacția clerului din BOR nu va fi foarte diferită de cea a politicienilor. Mă înșel cumva? Nu cred. Ce s-a întâmplat acum câteva luni când Crin Antonescu a propus o normă constituțională care să interzică căsătoriile persoanelor de același sex? Pur și simplu media a fost asfixiată de cericii din BOR care au salutat inițiativa lui Crin Antonescu, au lăudat heterosexualitatea și au pus la stâlpul infamiei homosexualitatea. Dar, nu-i așa?, în România orice minune ține doar trei zile. Exact după trei zile Crin Antonescu a fost tras de urechi de ambasadorul SUA de la București și a eliminat imediat din proiectul de modificare a Constituției prevederea menționată. Iar clericii din BOR s-au întors cuminți la treburile lor și au renunțat la cruciada anti-gay.

Acestea sunt datele unei probleme cruciale pentru toate statele din UE pe care m-am străduit să o prezint în toată complexitatea sa și cât mai succint posibil. Evident, cazul României și al Bulgariei implică circumstanțe agravante comparativ cu celelalte state din UE. De ce? Pentru că, așa cum spune Ion Marin Almăjan, un binecunoscut scriitor bănățean, „românii trăiesc cu pistolul la tâmplă din momentul intrării în UE” și asta nu pentru că le place ruleta rusească. Nu, în nici un caz. După cum se știe, românii și bulgarii au fost primiți în UE la spartul târgului. Din acel moment, atât românii, cât și bulgarii au început să trăiască cu pistolul la tâmplă. Ca să supraviețuiască au trebuit să-și vândă pe mai nimic pământul, capitalul și forța de muncă. „Toate acestea s-au făcut cu pistolul la tâmplă și cu cârdășia interesată a unor iude. Cine are în mână acest pistol? Unii spun că degetul pe trăgaci îl au companiile transnaționale, alții vorbesc de complotul unor forțe oculte care conduc și hotărăsc destinele lumii”(2). În aceste circumstanțe, românii sunt acum somați CEJ să accepte legiferarea sodomiei. Nu sunt profet, dar sunt convins că românii nu se vor teme de aceste somații sau de altele asemănătoare și nu vor renunța pentru nimic în lume la valorile perene ale creștinismului ortodox. Pentru că, în opinia mea, renunțarea la aceste valori ar însemna dezumanizare și dispariție. De Nicolae Taran – Vocea Rusiei

Bibliografie

1. Curtea Europeană a echivalat parteneriatul homosexual cu căsătoria tradițională, Vocea Rusiei, 16 decembrie 2013.

2. Ion Marin Almăjan, România cu pistolul la tâmplă, Editura DAVID PRESS PRINT, Timișoara, 2103, p. 7.