Verdictul lui Cristoiu: De ce i-a încredinţat Klaus Iohannis mandatul lui Cioloş

Ion Cristoiu afirmă că decizia preşedintelui de a-l nominaliza pe Cioloş premier a avut un scop: eliminarea USR şi formarea unui guvern minoritar PNL. Iohannis nu a luat insa în calcul şi alte consecinţe ale manevrei sale: afirmarea liderului USR drept un candidat cu şanse mari la prezidențiale.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro, reluată de Mediafax.ro.

„Dacian Cioloş n-a reuşit să strîngă majoritatea cerută de investirea Guvernului.

Cu toate acestea, USR merge mai departe cu procedurile de investire a Guvernului în Parlament:

Depunere a listei miniştrilor, a Programului de Guvernare, trecerea miniştrilor prin Comisii, votul în plen.

Din poziţionările de pînă acum ale partidelor, USR n-are nici o şansă să treacă prin Parlament un Guvern minoritar.

Şi atunci se pune întrebarea:

De ce n-a depus Dacian Cioloş mandatul?

Răspunsul ni-l dă lista Guvernului şi Programul de Guvernare:

Pentru a face campanie electorală pe gratis în perspectiva alegerilor anticipate.

Sau dacă nu vor fi alegeri anticipate, să cîştige capital electoral fără nici un efort financiar.

Cînd Klaus Iohannis, surprinzînd, ba chiar, şocînd, l-a nominalizat pe Dacian Cioloş ca premier desemnat, am fost convins că liderul USR va reface Coaliţia de Centru-Dreapta, ruptă după încălcarea ostentativă de către Florin Cîţu a Acordului de guvernare prin revocarea abuzivă a ministrului USR al Justiţiei, Stelian Ion. La vremea anunţului făcut după prima rundă de consultări de la Cotroceni, am scris că preşedintele nu-şi poate permite să facă o asemenea desemnare altfel decît bazată pe o înţelegere prealabilă cu PNL. Înaintea consultărilor, Klaus Iohannis avertizase că va desemna pe cineva după primul tur de consultări numai dacă acesta garantează existenţa unei majorităţi. În cazul USR, majoritatea se putea face doar cu PNL. Era greu de crezut că preşedintele nu ştia de refuzul PNL de a intra într-un Guvern condus de Dacian Cioloş. Cum la fel de greu de crezut ar fi acum, cînd PNL a refuzat invitaţia USR, că preşedintele, Protectorul lui Florin Cîţu, pe care numai dat de supt cu biberonul n-a făcut ca să-l crească mare, a fost refuzat de Florin Cîţu. De Florin Cîţu am mai crede, te poţi aştepta la orice de la un personaj complexat că e pirpiriu politic, inclusiv dacă nu mai ales, la excese de autoritate gîjîită, dar la Echipa Cîştigătoare, un fel de SPP politic al Preşedintelui, e greu de crezut că s-a revoltat împotriva lui Klaus Iohannis. Dacă nu era convins că Dacian Cioloş poate să facă majoritatea cu PNL, preşedintele n-avea nici o problemă să convoace un alt doilea rînd de consultări.

Aşa-mi spuneam la vremea respectivă.

Acum, cînd ştim evoluţia evenimentelor, ne dăm seama că preşedintele i-a întins lui Dacian Cioloş o capcană:

I-a încredinţat mandatul, ştiind că Dacian Cioloş nu va face majoritate cu PNL. Avea nevoie, pentru a-l proţăpi premier pe Florin Cîţu de o cădere a unui prim Guvern în Parlament. Potrivit Constituţiei, căderea unui al doilea Guvern în Parlament ar crea condiţiile cerute de alegerile anticipate. După căderea Guvernului Dacian Cioloş în Parlament, preşedintele are cale liberă pentru a forma un Guvern din care să nu facă parte USR. Fie prin trecerea prin Parlament a unui guvern minoritar (condus de un alt lider PNL decît Florin Cîţu, sau chiar de Florin Cîţu), fie a unui Guvern PNL-PSD după modelul din Israel, în care un partid dă premierul pentru jumătate din timpul rămas pînă la alegerile parlamentare, urmînd ca celălalt partid să dea premierul pentru cealaltă jumătate. Toate scenariile lui Klaus Iohannis prevăd, aşadar, trecerea USR în Opoziţie. Fie ca partid de Dreapta, care-şi dă votul Guvernului minoritar şi-i susţine apoi în Parlament doar iniţiative care corespund Programului de Guvernare al USR, fie ca partid de Opoziţie pur şi simplu. Înclin să cred că varianta Guvernului minoritar PNL-UDMR sprijinit de USR în Parlament e cea luată în calcul. Sau varianta Guvernului minoritar sprijinit cînd de PSD, cînd de USR. La o adică PNL poate apela la PSD pentru anumite iniţiative. Pentru altele ar apela la USR. Ar fi un Guvern minoritar în echilibru instabil, jucînd cînd pe un picior, cînd pe altul, dar tocmai incompatibilitatea dintre USR, AUR şi PSD, formaţiuni care nu vor da nicicînd o Opoziţie Unită, poate fi şansa unui Guvern PNL de a supravieţui pînă în 2024. Scenariul e realist, dacă se renunţă la Florin Cîţu. Eu cred că se va renunţa. Cu condiţia ca premier desemnat să fie o persoană sub nivelul de personalitate al lui Florin Cîţu.

Acesta e, după părerea mea, scenariul.

Un scenariu prezidenţial care n-are drept temei o înţelegere prin boscheţi cu Dacian Cioloş.

S-a vorbit de o încercare a lui Klaus Iohannis de a compromite USR prin inevitabilul eşec al investirii Guvernului Dacian Cioloş.

Aşa cum am mai spus, în vremuri normale, încăpăţînarea USR de a merge în Parlament cu un Guvern minoritar, ştiind că va pica, ar fi pus USR într-o lumină ridicolă.

Tripla Criză dă vremurilor un caracter de vizibilă anormalitate.

În astfel de vremuri, omul simplu nu mai e dispus să înţeleagă jocurile politice din democraţie. Prin urmare, nu compromiterea a urmărit-o Klaus Iohannis, ci crearea condiţiilor pentru un Guvern PNL-UDMR fără USR.

Sau mai bine zis un guvern fără USR.

Acestea sînt calculele lui Klaus Iohannis şi ale PNL.

În mai multe rînduri am invocat în analiza acţiunilor politice, legea consecinţelor nedorite.

Implementată nu numai în Academie, dar şi în opinia publică de sociologul american Robert K. Merton, în lucrarea The Unanticipated Consequences of Purposive Social Action, din 1936, Legea consecinţelor involuntare (în variantă franţuzească), sau a Uninteded Consequences (în variantă englezească), altfel spus, a Consecinţelor necalculate, care n-au fost luate în calcul, n-au fost anticipate în clipa cînd s-a pus la cale un Plan, o Operaţiune, dezvăluie un adevăr cu valoare de axiomă:

Exercitată într-un Sistem complex (Mediu natural, Mediu social), o acţiune – reuşită – a omului poate să producă consecinţe pe care el, Omul, nu le-a luat în calcul ca efecte ale acţiunii sale.

Altfel spus, o acţiune umană în vederea unui scop, realizată asupra unui sistem complex poate produce consecinţe la care omul nu s-a gîndit.

Dacian Cioloş nu şi-a depus mandatul. USR a decis să meargă în Parlament cu un Guvern minoritar şi a dat publicului un program de Guvernare.

Dacă Programul de Guvernare ar mai putea fi înghiţit de PNL şi UDMR, lista miniştrilor USR obligă cele două partide să voteze împotrivă cu amîndouă mîinile.

Căderea fatală a Guvernului USR în Parlament e, aşadar, scopul marii manevre puse la cale de Klaus Iohannis pentru a face un Guvern fără USR.

Legea consecinţelor nedorite, dacă ar cunoaşte-o, l-ar avertiza pe Klaus Iohannis asupra consecinţelor neluate în calcul ale Căderii USR în Parlament.

1) USR scapă de coşmarul inevitabil care ar fi fost Guvernarea ţării fără majoritate parlamentară în astfel de vremuri tulburi într-o ţară cu un stat – vorba lui Iohannis – eşuat.

2) Cum PSD şi AUR vor vota împotrivă, USR se spală în faţa propriului electorat de păcatul de a se fi concubinat cu AUR şi PSD la Moţiunea de cenzură.

3) De la desemnarea lui Dacian Cioloş ca premier, USR a fost de nerecunoscut. Partidul zurbagiilor, al bulei de pe Facebook, al trotinetiştilor, al faptelor şi vorbelor doar de dragul like-urilor a dovedit o maturitate spectaculoasă.

Imaginea asumată a fost cea de partid responsabil, în stare de orice compromis cînd e vorba de Salvarea Patriei.

4) Programul de Guvernare e imposibil de realizat şi de un Guvern cu majoritate absolută, d-apoi de unul minoritar.

Da, dar el surprinde prin îndrăzneala reformelor, prin modernitate, printr-o nouă politică, prin satisfacerea unei părţi însemnate a electoratului de Dreapta şi nu numai.

De la publicare începînd, Programul de Guvernare e un excelent Program de campanie electorală, cu atît mai eficient electoral cu cît el nu va ajunge să fie verificat în practică.

Lista miniştrilor e bună, fie şi pentru că nu conţine nume controversate din punctul de vedere al corupţiei, al politicianismului tradiţional.

5) De la desemnarea lui Dacian Cioloş pînă la căderea în Parlament USR a beneficiat de o publicitate electorală enormă, cu atît mai interesantă cu cît s-a făcut pe gratis.

6) Cel puţin pînă la Căderea în Parlament USR domină scena politică, se manifestă ca partidul care deţine iniţiativa.

Se văd din cele de mai sus consecinţele neluate în calcul ale manevrei sale de a face Guvern fără USR:

1) Dacian Cioloş s-a afirmat în spaţiul public drept un candidat cu şanse mari la prezidenţialele din 2024.

2) USR şi-a creat o imagine de partid matur, capabil să administreze ţara şi, mai ales, să reseteze ţara.

USR va trece în Opoziţie.

Dar acum el nu mai e partidul dinainte de desemnarea lui Dacian Cioloş.

E partidul care a ieşit din bula de pe Facebook”.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro.

Sursa: stiripesurse.ro