Virgiliu Gheorghe: Mass-media demonizează neștiințific medicația ieftină și eficientă: Ivermectina, Arbidolul și Plaquenilul sau Hidroxichlorochina

Interviu cu bioeticianul de la ImunoMedica despre varianta Delta și opțiunile ei terapeutice

Fără să ne dăm seama, am pășit într-o nouă dictatură, de data aceasta una medicală. Medicamentele sau procedurile care chiar pot salva viața oamenilor sunt prezentate de mai toată mass-media ca principalii dușmani ai sănătății noastre. În schimb, experimentele medicale pe oameni sunt promovate ca salvatoare. În mijlocul acestei confuzii întreținute, care planează în jurul simptomatologiei și tratamentelor COVID-19, am cerut lămuriri domnului Dr. Bioetician Virgiliu Gheorghe, autorul unui amplu studiu pe această temă. (M.C.)

‒ Domnule Virgiliu Gheorghe, suntem în plină desfășurare a valului patru al pandemiei COVID, anunțat încă din vară. Care credeți că este impactul acestui nou val asupra sănătății populației?

‒ În primul rând, trebuie să conștientizăm că tulpina Delta este mult mai agresivă decât cele de anul trecut sau din prima parte a acestui an. Nu mai cedează atât de ușor la dozele mari de vitamine, iar agresiunea are o componentă digestivă care trebuie să ne îngrijoreze. Așadar, trebuie să fim mult mai atenți și mai bine pregătiți în întâmpinarea noii tulpini.

‒ Totuși, experiența din ultimii ani nu ne poate ajuta?

‒ Desigur, însă trebuie să ne-o însușim. Din păcate, oamenii stau astăzi prea mult la televizor, ceea ce le-a diminuat multora uzul rațiunii. Nu mai pot gândi singuri. Fac numai ceea ce li se zice, chiar dacă sunt lucruri aberante.

‒ Dar medicii?

‒ În momentul de față, medicii de familie au dreptul oficial consemnat de a trata ambulatoriu bolnavii de COVID. Din păcate, nimeni nu i-a îndrumat cum să procedeze în terapia COVID. Cel mai revoltător mi se pare faptul că Ministerul Sănătății nu a considerat necesar să facă o minimă instruire a medicilor de familie, bazată pe experiența infecționiștilor și a clinicienilor din spitalele COVID.

Prejudecăți vs. realități în tratamentul COVID

‒ Și, totuși, există multă informație pe internet, s-a vorbit mult despre anumite tratamente. Cum de nu se pot informa singuri?

‒ Cred că mulți nu sunt obișnuiți să se informeze în felul acesta. Trebuie să te implici serios în terapia bolii ca să te poți lămuri. În plus, mulți medici sunt de-a dreptul speriați. Nu au contact direct cu bolnavii, deci nu pot avea o experiență clinică completă.

Pe de altă parte, există o sumă de dezinformări venite, din păcate, chiar din sursele oficiale, care creează multă confuzie. De pildă, despre Ivermectină, deși este cel mai puternic antiviral existent la această oră, mulți cred că afectează ficatul. În schimb, recomandă fără să clipească Paracetamol de 4 ori pe zi (și chiar mai mult), care chiar distruge ficatul în numai câteva zile. Eu nu am cunoscut persoane cu enzimele hepatice crescute (TGO, TGP) de la Ivermectină. În schimb, recent am aflat despre un pacient care, după administrarea a peste 4 pastile de Paracetamol/zi a făcut encefalopatie. Din studii rezultă, într-adevăr, că Paracetamolul distruge ficatul, scăzând semnificativ și glutationul intracelular. Așadar, după prima săptămână a bolii, omul se trezește cu un ficat incapabil să mai facă față toxicității induse de boala în sine, dar și de restul medicației care trebuie să i se administreze.

Un alt exemplu este Remdesevirul. Se știe că Remdesevirul are o toxicitate hepatică și renală ridicată, iar acest lucru îl poate spune orice medic de spital COVID, fapt confirmat și de studii. Cât privește însă acțiunea lui antivirală în Sars-Cov-2, este foarte scăzută. De ce se mai dă în spitale chiar și celor care au depășit faza virală?…

‒ Ce credeți că ar trebui să știe medicii de familie care tratează ambulatoriu?

‒ Există multă confuzie! De pildă, ne-a sunat la clinică săptămâna trecută o doamnă de 44 de ani cu saturația de 89%, fără factori de risc, care primise recomandarea de la medicul din zona respectivă să stea la o temperatură cât mai scăzută, căci „COVID-ul cedează la frig”. Singură această recomandare a fost suficientă pentru a-i agrava boala. Prima indicație în COVID-19, mai mult decât în oricare altă boală respiratorie, este să se stea la căldură, în jur de 24°C, căci va ajuta mult la vindecare. În nici un caz să nu se expună la frig. Aerisirea camerei trebuie să se facă atâta timp cât bolnavul se află în altă încăpere izolată și încălzită.

O altă eroare este administrarea Dexametazonei sau Medrolului în prima săptămână de la debutul bolii, care va duce la o formă mult mai severă. Cortizonul este foarte eficient, chiar în doze foarte mari, dar numai din momentul în care debutează inflamația, adică la scăderea saturației sau după ziua a 7-a a bolii, nu mai devreme. Altfel, antiinflamatorul stereoidian este un puternic inhibitor al reacției imune, deci, administrat în prima săptămână, determină creșterea titrului viral, și prin urmare o mai puternică inflamație ulterioară.

O a doua eroare este că nu se recomandă Dexametazonă sau Medrol atunci când inflamația ajunge să pună în pericol viața bolnavului. De pildă, acum două săptămâni mă sună un prieten să-mi spună că l-au internat pe socrul lui în spital cu o saturație scăzută. Cu câteva zile înainte de internare, medicul de pe Salvare le-a spus să ceară medicului de familie să le prescrie Dexametazonă, pentru că persoana intrase deja în faza inflamatorie, având o saturație destul de scăzută. Ei bine, medicul de familie a refuzat să le dea rețeta, motivând că nu are experiență în recomandarea medicamentului în această boală. A preferat să trimită bolnavul la spital, deși putea fi tratat foarte bine și acasă. Bietul om nu mai știa ce să facă, întrucât chiar medicii de la Salvare îi recomandaseră să rămână acasă, dar să ia Dexametazonă. Așa se face că aparținătorii au tărăgănat internarea, timp în care saturația a scăzut, iar viața omului a fost pusă în pericol.

Demonizarea medicației necostisitoare

‒ Dar în prima săptămână a bolii ce ar trebui administrat?

‒ În primul rând, antivirale. Din păcate, acestea lipsesc din farmacii, căci statul român nu pare interesat decât de vaccinarea în masă și de așa-zisa protecție prin mască, nicidecum de prevenție și tratament. Cele mai eficiente antivirale pe care le cunosc, în ordinea importanței, sunt Ivermectina, Arbidolul și Plaquenilul sau Hidroxichloroquina. Primele două nu se găsesc în farmacii, iar ultimul nu se dă decât cu rețetă specială. Ivermectina și Plaquenilul au fost însă puternic demonizate în mass-media, fără nici o susținere științifică. Ivermectina (0.4 mg per/kg corp) și Plaquenilul (1 comprimat de 200 mg/zi) chiar nu au efecte negative. Există deja sute de studii pe această temă. Din păcate, aceste studii rămân necunoscute, căci, mai nou, știința se ghidează după directivele venite din altă parte decât pe dovezi științifice ‒ ca în epoca comunistă.

‒ Recent, îmi spunea o prietenă că a fost avertizată de o farmacistă că Ivermectina și Arbidolul nu ar fi testate pe oameni.

‒ Din păcate, mulți își însușesc mai degrabă niște lozinci și dogme „științifice”, decât să facă un minim efort să verifice informațiile! Ivermectina și Plaquenilul au ajuns, pentru mulți medici, un fel de „dușman al poporului” și își sperie pacienții că-și vor distruge ficatul, că vor suferi efecte adverse grave, chiar moartea. Vă spun ce am auzit cu urechile mele în ultimul an de la mulți bolnavi. Un Părinte ieromonah și-a ascultat cardiologul și a evitat folosirea acestor antivirale, ajungând să facă o formă inflamatorie foarte severă, în urma căreia a decedat. Marea vină a Ivermectinei, Arbidolului și Plaquenilului este aceea că sunt foarte eficiente. Dacă ar fi administrate de la debutul bolii, majoritatea bolnavilor ar face forme foarte ușoare sau cel mult moderate, iar o minoritate cu factori de risc importanți ar face forme severe, dar controlabile printr-o medicație adecvată.

Ivermectina este folosită în medicina umană din anul 1981. Acum câțiva ani s-a luat premiul Nobel pentru acest medicament, tocmai pentru folosirea lui în medicina umană. Este adevărat că s-a dovedit foarte eficient și la animale, care contractează paraziți mai mult decât oamenii. Dar și înainte de pandemia COVID-19 se folosea ca antiparazitar în medicina umană, în țări ca Statele Unite, Franța și Germania. Să priceapă cine poate!

Arbidolul este folosit cu mult succes în medicina umană de aproximativ 35 de ani. În 2010 a fost medicamentul cel mai bine vândut în Rusia, fiind un antiviral foarte eficient și cu efecte adverse minimale. Ridică răspunsul imun al celulelor NK (Natural Killer) și împiedică pătrunderea virusului în celulă, ceea ce îl face foarte eficient în orice viroză.

Mai au un „păcat” cele două medicamente: sunt foarte ieftine, de aceea nu pot fi tolerate de industria Pharma sau de colaboratorii lor din domeniul Sănătății.

Vitaminele și antibioticele

‒ Dar vitaminele despre care vorbeați anul trecut nu mai sunt atât de importante?

‒ Ba da, desigur, dar Vitamina D3, de pildă, în cantități mult mai mari decât credeam că trebuie administrat acum un an. În Germania sunt medici care recomandă zilnic 1.000 UI/kg corp. Adică la o persoană de 80 kg, 80.000 UI/zi. La noi însă se administrează 1.000 UI sau 2.000 UI/zi, ceea ce este mult sub doza terapeutică. Sunt studii care compară efectele antiinflamatorii ale Vitaminei D3 în doze mari cu ale Tocilizumabul, iar efectele imunitare și de protecție a microbiomului sunt la fel spectaculoase. Este adevărat că se recomandă Zinc și Vitamina C, dar la doze de-a dreptul „homeopatice” față de necesar. Sunt medici de familie care recomandă o pastilă de Molekin/zi. Dar acesta conține 1.000 mg Vitamina C, 2.000 UI Vitamina D3 și 10 mg Zinc, așa că ar trebui să se ia cel puțin 10 pastile pe zi ca să aibă efect! Pentru Vitamina D3 însă tot ar fi puțin. Așadar, Zincul necesar este de minim 50 mg de două ori pe zi, luat în timpul mesei, iar Vitamina C, 5-10 gr/zi, chiar 20 gr/zi. Limita pentru Vitamina C este dată de aciditatea gastrică resimțită. Sunt importante și celelalte minerale, ca Magneziu și Seleniu, sau vitamine ca B-urile, E și A, după cum am arătat în protocol. Acestea trebuie luate pe toată perioada bolii.

‒ Mulți iau încă din primele zile ale bolii Azitromicină. Considerați că este un tratament eficient?

‒ Nu trebuie administrată singură, ci numai împreună cu Plaquenilul, căci cele două lucrează sinergic, având efect antiviral. Azitromicină singură nu face decât să încarce organismul cu un antibiotic inutil în prima săptămână a bolii. Mai curând ar trebui să se recomande Doxiciclina, 1 comprimat/zi, iar din a doua săptămână, 2 comprimate/zi. Există o mare confuzie în folosirea antibioticelor. Exceptând Doxiciclina, acestea trebuie introduse din a doua săptămână de boală. Printre primele recomandări ale Ministerului Sănătății de anul trecut este Augumentinul, 1 gr/12 ore, dar la fel de important este și Metronidazolul, care se dă pentru bacteriile Gram-negative. Pe urmă, eficiente s-au dovedit Meropenemul, Cefortul (cefriaxona), Gentamicina etc. Am întâlnit nu puține cazuri în care bolnavului i s-a recomandat din prima săptămână Levofloxacina (Tavanicul), însă acesta nu și-a dovedit eficacitatea în COVID, dincolo de faptul că are efecte adverse puternice.

Antiinflamatorii

‒ Ce antiinflamatorii sunt recomandate, în contextul în care această afecțiune omoară în primul rând prin inflamația caracterizată de furtuna de citokine?

Citiți interviul integral pe pagina web a publicației Familia Ortodoxă

Vezi si – SEMNAȚI PETIȚIA ÎMPOTRIVA CERTIFICATULUI VERDE! În 24 ore peste 26.000 de români au semnat | DISTRIBUIȚI