Votezi pentru razboi, treci in prima linie!

Cred că acesta ar trebui să fie principiul la orice început ce conflict militar. Ca şi politician, dacă votezi pentru sau susţii o intervenţie militară, să fi obligat să participi la ea. Şi nu la centrul de comandă, la căldurică, ci direct cu soldaţii, pe front şi în patrule. Cred că ar schimba radical atitudinea statelor moderne faţă de război şi am vedea o planetă mult mai paşnică.

Nu cred că mai este vreun secret pentru cineva, faptul că poporul american este format în vasta majoritate din dobitoci. Nu este o jignire, ci doar o constatare. Este imposibil, ca om cu un intelect integru, să înghiţi aceeaşi găluşcă răsuflată legată de armele de distrugere în masă.

Toate războaiele pornite de americani, începând cu cel din Vietnam, au pornit în acelaşi fel: o operaţiune „false flag”, în care un atac era pus pe seama adversarilor. De la primul razboi din Golf încoace se pare că s-a împământenit farsa armelor de distrugere în masă. De fiecare dată s-a dovedit a fi o minciună, şi de fiecare dată americanii (poporul, nu politicienii) s-au făcut că nu se prind.

Aşa se întâmplă şi în Siria acum, unde arme de distrugere în masă sunt folosite împotriva populaţiei civile, arme fabricate însă în Arabia Saudită. Se ştie foarte bine că atât Qatarul (interesat de crearea unei conducte de gaz pe teritoriul sirian), cât şi Arabia Saudită (finanţatorul „rebelilor” ceceni şi unul dintre finanţatorii „rebelilor” din Siria) au interese directe în îndepărtarea lui Assad. Iar acum întrebarea logică este: ce interes ar avea guvernul de la Damasc să îşi omoare propria populaţie? Trupele guvernamentale câştigau. Avea vreo logică să îşi omoare propriul popor? Ce interes ar fi avut guvernul să atace inspectorii ONU? Dacă luăm vechile articole de la începutul anilor 90, legate de Irak, vom vedea EXACT ACELEAŞI ŞTIRI!!! Nici măcar un cuvânt schimbat: arme de distrugere în masă, observatori atacaţi, genocid, intervenţie militară absolut necesară!

Dar, ca orice popor condus de slugoi, şi pupincuriştii noştri se grăbesc să prindă cel mai bun loc lângă fundul american. Petre Roman s-a grăbit să anunţe implicarea României în conflict. Cernea vine grăbit din urmă, dată fiind afinitatea sa nativă pentru funduri masculine, şi plusează.

Acum, dacă cele două cârpe, ce se numesc parlamentari, ar trebui să plece împreună cu soldaţii noştri la razboi, credeţi că s-ar grăbi la fel de mult? Credeţi că s-ar bătea care să fie primul pe front, pentru democraţie?

Problema este că ni se oferă acelaşi rahat, doar într-un ambalaj uşor diferit, iar noi îl înghiţim, ştiind că este rahat.

Datoria militarilor români nu este să lupte în Orientul Mijlociu pentru influenţa americanilor, nici să elibereze calea pentru gazoductele arabe. Ei nu au intrat în armată, pentru ca să moară pentru interese contrare celor ale României. Ei au jurat să îşi apere patria, atât!

Patria lor este aici, nu în Siria şi patria lor este deja atacată. Este atacată de ungurii, care vor să rupă bucăţi din ea, este atacată de politicieni corupţi, care o oferă cadou, de clanuri de ţigani, care o prăduiesc şi care umilesc poporul!

Haideţi să nu ne mai lăsăm tinerii să moară în deşert. Haideţi să ne opunem măcar acestui conflict!

De Remus Radoiu – Agonia Natiunii