Vulpea cu cuc de hAUR: UNGURII NU AU DORIT NICIODATĂ ARDEALUL

De la attilosu’ încoace un lucru e sigur: ungurimea nu a dorit niciodată vreo bucățică din Ardeal. Ardealul, sau aerisit spus Transilvania merinoasă, le-a fost băgată pe gâtlean pentru administrare, obligați fiind să o curețe de păduchi și balegă ca pe o godineață misterioasă în care au trăit și s-au căcăcit niște curve preistorice. Ungaria multinațională chiar și la nivel nobiliar a pătimit mult de pe urma acestui tărâm blestemat în care vampirii n-au ieșit din tătarii secuizați, ci din hoțomănimea română venită șchiopătând de peste munți, sătui de haiducit și în căutare perversă de vânat nou.

Dorințele Ungariei au vizat întotdeauna șesul, pofta lor ascunsă fiind Ungrovlahia. Pusta panonică sărăcioasă și umflată bine cu îngrășământ, plină de dropii bete, a tânjit timp de aprope două milenii după pusta mănoasă a Podunaviei, ca după un copil pierdut. O dropie de Câmpia Română zici că e curcan pe lângă bibilica de pustă, iar ungurienii știu asta. Plâng în pumni și vor reintregirea marii câmpii cumano-hunice. Asta e pofta ce-o poftesc ungurii adevărați, ungurii deștepți, nu bozgoretul terminat ce se apără enclavizat ca jidanii în Mețada covasno-harghiteană.

Degeaba se alintă ardelenii, pietroimea de lemn… Ungaria nu i-a vrut și nici nu-i va dori vreodată cu adevărat. Dorințele lor sunt Țara Românească, un cerc mănos al Voivodinei și încă o ciozvârtă din actuala Slovacie. Transilvania nu. În niciun caz.

Totuși, fie că vor sau nu, Transilvania va fugi desculță și prin mărăcini după ei, îi va urmări și îi va îmbolnăvi ca un cancer istoric, așa cum a îmbolnăvit și credulele Principate Române. Ungaria pare că este singura șansă a Transilvaniei în contextul iminentei federalizări a României, a unirii cele două Moldove într-una singură, netransnistrinată.

Nimeni, dar absolut nimeni nu va dori Transilvania cu toată dezvoltarea ei aparentă de prezervativ umflat de un aurolac alogen. Progresul european al Transilvaniei e mai mult de 90% manipulare și exercițiu mediatic ce ar face invidios și un campion al Mossadului. Totul e hiperbolizat. Hilar, dar uite că eficient hiperbolizat. Iar prostimea de peste munții înșelători ce a tăbărât acolo, a pus botul și suferă-n minciună.

Va fi greu. Nu peste mult timp politic vor simți și patriotarzii de la Clujuleț ce înseamnă să fii capitală federală, cu toate implicațiile financiare și fecale. Practic, se va sparge balonul. Vor fi tensiuni mari, foamea se va plimba la pas prin capitala Cluj precum distinsul Gore în alendelon. Vor rezista doar orașele transilvane în care lucrurile sunt construite pe adevăr etnico-social solid: Târgu-Mureș, Sibiu și poate încă unul. Practic, testiculul Florești și testiculul Apahida vor încerca să muște din penisul Napoca, și, de va mai rămâne o bucățică de pulă, o va plescăi Dejul între măsele, iar săraca Turda, dacă are noroc, va linge doar umbra Mănășturului de pe jos.

Revin la ce îi roade pe maghiariți… Ungrovlahia a complexat mereu Transilvania ca un talent istoric ce n-a avut nevoie să fie îmblânzit sau asistat. Transilvania a trebuit să fie mereu fortificată, apărată chiar și de propriile bășini de gulaș, și tot a fost cea dintâi deflorată și batjocorită din toate punctele cardinale. Oricine s-a simțit apt și a considerat că a avut o pulă istorică pe care abia a scos-o din pantaloni, brânzită, murdară, bleagă, sculată întreșintre, a înfipt-o în această Transilvanie și și-a făcut treaba, cu risc veneric uriaș, bineînțeles.

Unele puteri condensate, chiar și de mărimea câtorva ducate au fost pur și simplu obligate să întrețină relații sexuale istorice cu această târfă sedimentată de vânturile nebune.

Transilvania nu a ales și nici nu a înțeles vreodată ce i se întâmplă. I s-a vrut și binele, dar i s-a vrut și pântecul de pivniță medievală. Referindu-ne din nou la Ținutul Secuiesc, Ardealul e doar un spațiu frigorific temporar de depozitarea unor seminții nomade rare ce-i drept, cum ar fi cea a lui Nogai, ce riscă să se piardă, dacă sunt puse la păstrare în alte locuri. În Transilvania nu le va căuta nimeni. Nici măcar Dracu, darămite alții.

Mai mult, la cum merg lucrurile, dacă nu reușește să facă Ungaria să o ia de nevastă după ce s-a inseminat intenționat, prin șiretlic istoric amoros cu ea, Ardealul va naște un bastard pe care va trebui să-l consume de cum îl va naște. Fără tăria Ungariei, copilul teritorial va fi retardat și anemic, plâpând ca un hrib uscat de pișatul unei boanghine lehuze.

Chiar și religia va deveni o problemă în noul stat ițit sub directiva europeană a federalizării impuse. O problemă cu spini papistași de toate denominațiile.

Plâng ungurii și suspină, dar nu după Transilvania. Niciodată. O vor ține cel mult ca pe o debara prăfuită ce nu va fi socotită vreodată suprafață utilă.

Câmpia Română, acest poem energic al istoriei celor rezistenți e icoana maghiarimii deștepte, căci aici e pusta supremă, locul cel mai mănos din Europa, adevărata Grădinii a Maicii Domnului.

Vă sărut ca la șes! Șesul suprem…

futescu blog