Zece metode de a submina DNA

In Romania se amplifica un discurs tot mai sofisticat indreptat impotriva procurorilor, impotriva justitiei. Pe masura ce anchetele urca mai sus, tipatul devine mai strident. Politicienii anchetati si mogulii care le fac jocurile stiu ca nu pot lovi frontal o institutie care se bucura de multa simpatie publica. Din acest motiv, inventeaza false probleme, dramatizeaza, exagereaza, maniupuleaza, recurg, in fine, la un intreg arsenal retoric pentru a convinge cumva publicul ca sunt nevinovati si ca DNA s-a transformat intr-un monstru. Din zumzetul general se desprind cateva linii clare de atac.

1. Solidarizarea la varf. Politicienii si-au revenit din socul alegerilor din 16 noiembrie. Nu se jeneaza sa-si manifeste solidaritatea cu marii cercetati penal ca in vremurile bune, cand credeau ca pot calca justitia in picioare. Premierul Victor Ponta merge la Inalta Curte sa-l apere pe Liviu Drangea in dosarul Referendumul si se incrunta la procurori, Traian Basescu loveste cu tot ce-i pica la mana in Laura Codruta Kovesi pentru a o victimiza pe Elena Udrea.

2. Blocarea a anchetei. Parlamentarii au prins si ei curaj. Nu mai tremura de frica opiniei publice, s-au intors la vechile obiceiuri. Au blocat ancheta in cazul Laszlo Borbely, respingand a doua oara cererea procurorilor de a aviza inceperea urmaririi penale, dupa ce au facut-o si in cazul Vosganian. Parlamentul judeca iarasi dosare pe fond, transformandu-se in instanta paralela si nu isi motiveaza deciziile de respingere a avizului, asadar nu stim ce criterii au stat la baza acestora.

3. Campanie externa anti-DNA. Prin actiuni de lobby, marii cercetati penal si-au cumparat spatii publicitare in afara tarii pentru a proiecta imaginea unui regim de teroare ale carui victime sunt. Romania ar fi ajuns republica procurorilor, un stat nedemocratic si anti-liberal. Nu e clar ce urmaresc marii cercetati penal prin astfel de campanii, cata vreme Romania are o consolidata reputatie de stat profund corupt. A sustine azi ca Romania a ajuns un stat nedemocratic doar pentru ca elita ei corupta ajunge in sfarsit sa dea explicatii in justitie nu convinge publicul occidental.

4. Acuzatii de partizanat. Politicienii incearca sa submineze increderea publicului in DNA acuzand procurorii ca se ocupa doar de oamenii de afaceri romani, dar nu se ating de straini sau ca fac jocuri politice protejand anumiti politicieni pentru a-i ajuta sa schimbe majoritatea in Parlament. Nici una din aceste acuzatii nu se sustine cu fapte si probe, ci pe apetenta publicului pentru scenarii conspirationiste.

5. Subminarea institutionala. Deciziile definitive de condamnare care prevad confiscari de bunuri nu sunt puse in executare de catre fisc. ANAF a confiscat doar zece la suta din prejudicii. Partea cea mai importanta, confiscarea bunurilor provenite din infractiuni menita sa le descurajeze, se loveste de lipsa de vointa politica. ANAF-ul este in subordinea guvernului, politicienii nu au nici un interes sa faca functional un mecanism care maine i-ar putea lasa fara averile dobandite prin furt.

6. S-a ajuns prea departe. Este teoria cea mai stupida, in dezacord cu asteptarile publicului si realitatea. Sustinatorii ei sustin ca business-ul s-a blocat, ca tara a paralizat, ca nimeni nu mai misca un deget de frica porcurorilor. Ce-o sa se aleaga de politica romaneasca, cine o sa mai administreze tara? Teoria blocajului vine la pachet cu o mica diversiune. Hai sa discutam si despre alte teme importante, prea mult DNA. Or, cand coruptia generalizata sta la baza raului si altereaza dezvoltarea in orice domeniu – economie, santate, educatie – a muta reflectorul de pe tema inseamna a face jocul marilor penali. In realitate, abia acum business-ul curat, investitorii onesti au motive sa spere ca nu vor mai fi scosi din piata, ca statul nu va mai dirija toate resursele publice catre clientela politica.

7. Demonizarea procurorilor. Pe asta ati vazut-o recent in actiune in cazurile Ridzi sau Udrea. DNA-ul este inuman, gata sa ucida, sa umileasca, sa tortureze, baga oameni inocenti la inchisoare. N-ar fi prea multe de spus in afara de observatia ca demonizarea DNA sperie tot penalii, nu publicul. Marii barbati ai tarii lesina inainte sau dupa vestea ca merg in arest.

8. Teoria Denuntatorului. Pana acum cativa ani eram tara dosarelor „facute doar pe interceptari”, acum suntem tara „dosarelor facute doar pe denunturi”. Ambele teorii au la baza un fals. Nici un dosar nu s-a bazat doar pe interceptari sau pe denunturi, acestea sunt doar o proba alturi de altele. Ideea ca „denuntatorii spun orice ca sa-si scape pielea” este iarasi un fals grosolan. Nici un judecator nu se bazeaza pe o simpla marturie cand dispune arestari fara alte capete de proba: conturi, inscrisuri, alte marturii etc.

9. Aruncarea in derizoriu. La fel ca in cazul „termopanelor” lui Nastase, unele anchete sunt reduse la detalii derizorii (caprele lui Grebla) pentru a sugera lipsa de consistenta a dosarului. Tehnica veche, dar ineficienta.

10. Atacurile frontale la Kovesi. Sefa DNA a devenit tinta atacurile pe Dosarul Mineriadei, inchis pe buna dreptate in urma cu sase dupa din cauza unei anchete dezastruos realizate. Acest dosar a fost acum redeschis printr-o decizie a Inaltei Curti.

Nu-si face nimeni iluzii ca vor asista pasivi la propria disparitie. Dupa cum vedem, propaganda anti-DNA si anti-justitie a luat avant. La cum evolueaza lucrurile, este de asteptat sa actioneze concertat impotriva institutiile nu doar prin declaratii ci si prin tentative de modificare a legilor pentru a slabi institutiile. Singura garantie ca anchetele vor continua sunt opinia publica, partenerii externi si situatia din regiune.

Nu va ramane piatra pe piatra. Aceasta clasa politica trebuie sa dispara, nu mai putem conta pe cei care de acum incolo vor fi ocupati sa-si apere averea, libertatea, banii furati, prietenii, protejatii sau complicii. Ei nu mai pot lucra pentru noi. Ori pleaca si lasa institutiile in pace, ori risca sa se trezeasca cu proteste masive de strada, care vor deveni singura solutie pentru populatie. – Dan Tăpălagă