Zeiţa Freya

Da, ea este descrisă de oamenii de ştiinţă ca fiind o  dís-ă, vanr de gen feminin, o zeiţă a dragostei şi fertilităţii – care a dormit cu şapte pitici pentru a obţine un colier. Ei vă vor spune că după un război între două rase de zei, ea a fost acceptată printre æsir(“spirite”), dar că ea iniţial era de o altă rasă de zei. Unii adaugă că posibil vanir-ii să fi fost zeii scandinavi originali, testament al unui cult matriarhal, care au fost înlocuiţi de zeii şi cultul a popoarelor migratoare indo-europene a culturii topoarelor de luptă care au înlocuit populaţiile europene câteva milenii în urmă. Sau cel puţin i-au asimilat. În opinia lor asta e…

Vă rog să-mi permiteţi de a vă trezi din această fantezie iudeo-creştină.

În fiecare primăvară strămoșii noștri organizau competiţii, așa-numitele jocuri de apel, care ei foloseau pentru a alege pe cei mai buni dintre toţi.”Cel mai bun” era definit (pentru femei) ca cea mai frumoasă și harnică sau (pentru bărbați) ca cel mai curajos, puternic, înțelept și cel mai capabil. Aşa cum este explicat în Căsătoria Sacră şi Merile veşnicei tinereţi.

Nu era nici un fel de “război” între două rase de zei: era doar o competiţie anuală în mai care avea ca scop să gasească pe “cei mai frumoşi” printre ei; învingătorii competiţiilor de anul trecut de asemenea participau pentru a încerca să-şi menţină titlurile şi la fel să câştige în jocurille din acest an. Doar zeităţile(= bărbaţii şi femeile iniţiate) puteau participa, iar câştigătorii erau numiţi vanir(“frumoşi”). Astfel ei toţi erau æsir, iar câştigătorii mai erau numiţi şi vanir.

Cu venirea morţii negre spirituale(zis şi iudeo-creştinism) în Europa, aceste jocuri s-au schimbat: omul european a refuzat să-şi uite moştenirea, chiar și sub ameninţare cu moartea şi tortura, astfel jocurile de mai s-au tranformat în turnee anuale de cavaleri, iar “Freya” se alegea cu lancea, prin coborârea lăncii spre fecioara favorizată, care şi-ar fi legat basmaua de lance în caz dacă ea accepta cavalerul ca campionul său. Atunci cavalerul şi-ar fi legat basmaua ei de mâneca sa, pentru a fi sigur că nu-l va pierde(reproducând astfel proverbul “Să-ţi duci inima pe mânecă”).

Pot să adaug că aceste turnee de cavaleri erau practicate continuu începând cu antichitatea târzie până în secolul 19(sau chiar 20), cred că ultimele au fost în Saxonia, în Germania. Pot încă să mai adaug că aceste jocuri încă mai sunt practicate în Scandinavia, în fiecare mai(în Norvegia pe 17) –  doar că acestea au fost reduse la nişte jocuri competitive de distracţie pentru copii.

Freya nu este de o altă rasă divină. Ea pur şi simplu este cea mai frumoasă din grup. Nu a fost nici o invazie indo-europeană în Europa sau cucerire de nişte popoare a culturii “toporului de luptă”; a avut loc doar o migraţie de triburi, înapoi și înainte, şi iarăşi înapoi, iar apoi din întâmplare limba unuia din aceste triburi, care erau destul de identice la acea vreme, a devenit cea mai poulară şi folosită pe larg – iar topoarele lor de luptă au devenit un simbol al statutului(precum spre exemplu sunt autocarele azi). Bascii, finlandejii şi maghiarii totuşi nu sunt mai puţin europeni din cauza asta, sau mai europeni – cel puţin 40% din vocabularul germanic este proto-scandinav, şi nu este indo-european deloc. Nu că asta ar conta, căci ambele, indo-europeana şi proto-scandinava, sunt limbi europene.

Mai departe, în Europa nu au avut loc schimbări în culte. Noi mereu am practicat religia noastră europeană de pe timpurile preistorice, iar schimbările pe care le-am văzut erau minuscule. Freya a fost întotdeauna la fel, şi încă mai este. Numele ei este un titlu onorific pentru cele mai frumoase şi divine fete dintre noi, şi el înseamnă de fapt “liber”, “a ellibera” şi “iubire”. Ea este muma spiriduşilor/elfilor, ceea ce înseamnă că imortalitatea ta este protejată prin onoare: doar cei onorabili devin spiriduşi în mormintele lor, aşteptând să se renască.

Cu toate acestea, în continuare am să adaug că nu, Freya nu este zeiţa “fertilităţii”. Puţin probabil că a rămâne însărcinată era o problemă pentru femeile din lumea antică(cu toate că azi asta-i o problemă pentru mulţi, în mare parte din cauza stilului nostru modern de viaţă). Precum soţia mea a subliniat, ceea ce era o problemă asta însuşi naşterea: după ce europenii nativi(=Neanderthalii) s-au amestecat cu homo sapiens, supravieţuirea naşterii a devenit o provocare pentru femei. Amestecarea cu o altă specie a lăsat femeia cu un pelvis mai îngust și mai mic, ceea ce însemna că naşterea copilaşilor cu capuri mari europene adeseori ucidea mamele(precum şi copilaşii) atunci când ele încercau să îi nască.  (Da, nou-născuţii europeni au cele mai mari capuri din lume… iar în Europa, “clar că” nou-născuţii Scandinavi sunt cei mai mari. Femeile europene de asemenea au cele mai lungi durate de sarcini, în medie cu o săptămână mai lung decât cele asiatice şi cu două decât cele africane.) Iată de ce noi vedem aşa numitele “figuri ale lui Venus”(din epoca de piatră), care, precum soţia mea a subliniat, nu sunt chiar idealizări ale femeilor grase, ci evident că imagini ale femeilor care numai au născut: în alte cuvinte femei care au supravieţuit cel mai periculos lucru la care ele ar fi putut expuse!

Figurina lui Venus, reprezentată cu o pălărie din scoici:

Şi în sfârşit, mitul confuz despre cum ea a dormit cu şapte pitici/dwarfi pentru a obţine colierul de foc, ceea ce a făcut-o să fie numită o curvă şi o târfă de către iudeo-creştini. În primul rând, “piticul” este corpul unei persoane decedate odihnindu-se sub pământ cu toate cele mai valoroase bunuri ale sale. De asemenea, colierul de foc reprezintă rugurile de-a lungul coastei, arzând şi luminând noaptea în timpul solstiţiului de vară, cănd după cum se spune Freya se (re-)năştea; ea se ridică goală din apă cu reflectarea multiplelor ruguri în jurul gâtului său.

Pentru a te re-naşte trebuie mai întâi de toate să mori, corect? Şi dacă trupurile celor morţi sunt numiţi “pitici”/”dwarfi”, atunci pentru a te re-naşte trebuie să “dormi cu piticii”. Asta mai este, aşa cum se întâmplă, exact cum strămoşii noştri erau iniţiaţi şi deveneau divini, precum este descris aici. Pentru a deveni Freya, fetele trebuiau să intre în mormânt şi să fie simbolic re-născute, ca zeiţe. Ele terminau acest rit de trecere prin dezbrăcare şi apoi ieşind goale din mare(ceea ce explică de ce grecii o numeau Afrodita) în timpul solstiţiului de vară, iar apoi săreau goale prin foc pentru a-şi demonstra curajul şi pentru a fi purificate de foc.

 

Pitic/Dwarf

Din scandinavă dvergr, forma feminină dyrgja de la:

dyrr = uşă.

gjá = deschidere în pământ.

Prin urmare: iniţial pitic/dwarf era denumirea pentru intrarea în cavou: o uşă ce se deschidea în pământ, un loc în care ei puneau trupurile celor morţi – care din cauza asta au devenit cunoscuţi ca “dwarfi”/”pitici”. Dwarfii/piticii mai sunt cunoscuţi şi ca spiriduşii/elfii întunecaţi, fiindcă trupurile celor morţi erau palide/albe şi erau amplasate în întunericul cavoului. Elf înseamnă “alb” (de la rădăcina proto-indo-europeană *alba-).

***

Freya este zeiţa dragostei, libertăţii, sănătăţii tinereşti şi a frumuseţii(în suflet şi corp). Ea este “doar” o fiinţă umană: cea mai frumoasă dintre fetele iniţiate din grupul vostru, care este aleasă să reprezinte principiile divine ale dragostei, libertăţii, sănătăţii tinereşti şi a frumuseţii. Toată “venerarea” ei trebuie să fie văzută în această lumină.

Sunt mai multe lucruri de spus despre Freya, şi puteţi afla mai multe despre ea în articolele corelate în Per aspera ad astra şi în cartea mea Sorcery and Religion in Ancient Scandinavia, dar pentru acum, să facem următoarea…

Gândiţi mai bine de ea, gândiţi mai bine despre strămoşii voştri şi abilitatea lor de a forma societăţi minunate, frumoase şi sănătoase, unde binele în om şi natură era cultivat ca nici într-un alt loc. Gândiţi mai bine de tot ce este în general european… rupeţi şi aruncaţi la o parte vălul sinistru de minciuni pus între voi şi moştenirea vostră de către iudeo-creştini.

Eu am să salut Freya şi am s-o prezint ca mult mai bun ideal pentru tinerele fete şi femei decât pe oricare din femeile(sau mai degrabă femele…) pe care ele sunt încurajate astăzi să le adopte de către societate ca modele de urmat. Sunt sigur că am de partea mea toţi bărbaţii sănătoşi la minte când spun că noi visăm la femei ca Freya, şi ni la nişte “Rhianne” şi “Lady Gaga” sau ceva de genul ăsta.

Heil Freyja!

Autor: Varg Vikernes

Tradus de Lazarenco Tudor – Sursa: Fieraria Odalista